Chirurgie

Curs
8.6/10 (10 voturi)
Domeniu: Medicină
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 142 în total
Cuvinte : 38057
Mărime: 789.04KB (arhivat)
Publicat de: Ernest Alecu
Puncte necesare: 0

Cuprins

  1. 0. Istoricul chirurgiei
  2. 1. Organizarea şi funcţionarea serviciului de chirurgie
  3. 1.1. Serviciul de chirurgie
  4. 1.2. Activitatea personalului medical din serviciul de chirurgie
  5. 1.3. Asepsia şi antisepsia
  6. 1.4. Pregătirea personalului medical pentru operaţie
  7. 1.5. Instrumentarul chirurgical
  8. 1.6. Antibioterapia în chirurgie
  9. 2. Infecţiile chirurgicale
  10. 2.1. Infecţiile localizate
  11. 2.1.1. Foliculita
  12. 2.1.2. Furunculul
  13. 2.1.3. Hidrosadenita
  14. 2.1.4. Abcesul cald
  15. 2.1.5. Flegmonul
  16. 2.1.6. Erizipelul
  17. 2.1.7. Ostomielita acută
  18. 2.2. Infecţiile piogene ale degetelor şi mâinii
  19. 2.2.1. Panariţiile
  20. 2.2.2. Flegmoanele mâinii
  21. 2.3. Infecţiile generalizate
  22. 2.3.1. Septicemia
  23. 2.3.2. Gangrena gazoasă
  24. 2.3.3. Antraxul
  25. 2.3.4. Tetanosul
  26. 3.Anestezia
  27. 3.1. Definiţie şi clasificare.
  28. 3.2. Anestezia locală.
  29. 3.3. Anestezia de conducere.
  30. 3.4. Anestezia generală
  31. 4. Intervenţii chirurgicale elementare
  32. 4.1. Incizia
  33. 4.2. Sutura chirurgicală
  34. 4.3. Cauterizarea
  35. 4.4. Drenajul
  36. 4.5. Sondajul
  37. 4.6. Puncţiile
  38. 4.7. Injecţiile
  39. 5. Hemoragia şi hemostaza
  40. 5.1. Clasificarea hemoragiilor şi simptomatologia pacienţilor
  41. 5.2. Clasificarea hemostazelor
  42. 6. Transfuzia de sânge
  43. 6.1. Grupele sangvine
  44. 6.2. Determinarea grupelor sangvine
  45. 6.3. Conservarea sângelui
  46. 6.4. Administrarea perfuziei
  47. 6.4.1. Tehnica administrării sângelui
  48. 6.4.2. Complicaţiile transfuziei
  49. 7. Plăgi
  50. 7.1. Clasificarea plăgilor
  51. 7.2. Simptomatologia şi tratarea plăgilor
  52. 8. Tumori
  53. 8.1. Clasificarea tumorilor
  54. 8.2. Caractere de malignitate
  55. 8.3. Diagnosticul tumorilor maligne
  56. 8.4. Conduită şi principii de tratament
  57. 9. Arsuri
  58. 9.1. Gradele arsurilor
  59. 9.2. Evoluţia pacienţilor cu arsuri
  60. 9.3. Complicaţiile arsurilor
  61. 9.4. Tratamentul arsurilor
  62. 9.5. Arsuri chimice
  63. 9.6. Arsuri electrice
  64. 10. Degerături
  65. 10.1. Clasificarea şi fiziopatologia degerăturilor
  66. 10.2. Forme clinice şi tratament
  67. 11. Traumatisme
  68. 11.1.Traumatisme cranio-cerebrale acute
  69. 11.1.1 Clasificare
  70. 11.1.2. Hematoame intracraniene posttraumatice
  71. 11.2. Traumatisme toracice
  72. 11.2.1. Clasificarea traumatismelor toracice
  73. 11.2.2. Tratamentul traumatismelor toracice
  74. 11.2.3. Sindroame în traumatismele toracice
  75. 11.3 Traumatisme abdominale
  76. 11.3.1. Definiţie şi clasificare
  77. 11.3.2. Examinarea traumatizatului abdominal
  78. 11.3.3. Sindroame clinice
  79. 11.3.4. Tratamentul traumatismelor abdominale
  80. 11.4. Politraumatismele
  81. 12. Şocul
  82. 12.1. Tipuri de şoc, tabloul clinic
  83. 12.2. Tratamentul şocului
  84. 13. Îngrijirea preoperatorie a bolnavului chirurgical
  85. 13.1. Explorarea paraclinică
  86. 13.2. Pregătirea psihică a bolnavilor cu risc operator
  87. 13.3. Pregătirea fizică a bolnavilor cu risc operator
  88. 14. Complicaţiile postoperatorii imediate
  89. 14.1. Complicaţiile aparatului respirator
  90. 14.2. Complicaţiile aparatului cardio-vascular
  91. 14.3. Complicaţiile aparatului renal
  92. 14.4. Complicaţiile abdominale postoperatorii

Extras din curs

0. Istoricul chirurgiei

Chirurgia este ramura medicinei care se ocupă cu bolile pentru a căror vindecare este necesar un act operator. Etimologic, provine din grecescul „kheirourgia” adică lucru efectuat cu mâna.

Originile chirurgiei se pierd în negura comunei primitive. Progresele în chirurgie de la Homer la Hipocrate sunt prea lente pentru a fi percepute. În timpul lui Hipocrate însă se utilizau: sonda din plumb sau cupru, bisturiul, cauterul, chiureta, trepanul, speculul vaginal. Se practica: trepanaţia craniană, cauterizarea hemoroizilor, amputaţiile. Nu se cunoştea ligatura arterială, ceea ce a împidicat realizarea unei amputaţii eficiente, de pildă în gangrenă.

Şcoala din Alexandria, cu trei secole înaintea erei noastre, constituie un moment de referinţă deoarece aprofundează anatomia prin disecţii. Viscerele şi sistemul nervos central încep să fie cunoscute, datorită studiilor făcute mai ales de Herofil şi Erasistrate.

Chirurgia greco-romană din secolul I al erei noastre face progrese evidente prin cărţile lui Celsus, în legătură cu: oprirea hemoragiilor, diversitatea tumorilor – evoluţia şi prognosticul lor, operaţia buzei de iepure, a calculilor vezicali.

Figura cea mai proeminentă în chirurgia bizantină este Pavel din Egina, „naşul cancerului”. Acesta a scris despre diferitele tumori canceroase, inclusiv schiroase, descrie fracturile de rotulă şi propune tehnici originale pentru operarea herniilor şi hidrocelului.

Cel mai mare chirurg din secolul al XIV-lea a fost Guy de Chaulaic a cărui „Chirurgia Magna” constituie un punct de referinţă în evoluţia chirurgiei.

În secolul al XV-lea chirurgia era practicată atât de bărbieri (numiţi „de robă scurtă”) cât şi dechirurgi („de robă lungă”) care erau pregătiţi temeinic în colegii speciale. Figura cea mai ilustră din chirurgia Renaşterii este Ambroise Pare (Franţa) care redescoperă ligatura vasculară şi creiază un pansament digestiv cicatrizant eficient.

Secolul al XVII-lea aduce pe scena istoriei câţiva chirurgi remarcabili ca: italianul Marco Aurelio Severino, germanul Matias Purmann, englezul Richard Wiseman ş.a. Dar abia în secolul al XVIII-lea, secolul „luminilor”, ştiinţa chirurgicală ajunge să guverneze mâinile chirurgilor. Lapeyronie, chirurgul regelui Soare, a creat o veritabilă Facultate de Chirurgie la Paris, unde îşi desăvârşeu pregătirea adevăraţii chirurgi, care învăţau reguli clare şi precise după care să se conducă în practică. Dar nu numai Franţa participă la acest proces civilizator ci întreaga Europă. Orice domeniu al chirurgiei am lua sub observaţie, orice intervenţie chirurgicală, am observa că secolul XVIII este perioada de cristalizare a unei concepţii logice, biologice, bazate pe datele furnizate de disciplinele fundamentale ale medicinei (anatomie, fiziologie, fiziopatologie ş.a.). După ce în sec.XVIII s-a făcut ordine în medicină şi în chirurgie, sec. XIV poate fi considerat de-a dreptul revoluţionar. Bazale raţionale ale chirurgiei erau puse, acum se pun şi cele tehnice auxiliare: anestezie, antisepsie, asepsie etc. În 1847, Simpson utilizează în Anglia cloroformul ca anestezic, Heyfelder, în Germania, kelenul iar Morton la Boston descoperă anestezia prin inhalaţie. La introducerea antisepsiei şi apoi a aspsiei un merit deosebit l-a avut John Lister care recomandă utilizarea acidului fenic pentru spălarea mâinilor înaintea oricărei operaţii, pentru dezinfecţia instrumentelor chirurgicale şi a rănilor. Progresele sunt apoi rapide: se inventează pensa hemostatică, drenajul plăgilor cu tub de cauciuc găurit, în 1889 - mănuşile de cauciuc iar în 1899 Bier efectuiază prima rahianestezie.

În sec. XX, chirurgia a beneficiat de roadele descoperirilor din alte domenii: locul bisturiului a fost luat de laser, al cauterului de electrocauter, instrumentarul şi mijloacele de investigaţie s-au diversificat şi completat (endoscop, laparoscop, CT, RMN, ş.a.).

Cam tot ceea ce se întâmpla în lume în mica şi marea chirurgie se petrecea şi pe teritoriu României. Abia în 1842, la Colţea în Bucureşti s-a deschis prima şcoală de chirurgie, înfiinţată şi condusă de Nicolae Kretzulescu – doctor în medicină de la Paris. Sosirea lui Carol Davila în Ţara Românească, în 1853, reprezintă punctul de plecare a unui şir de reforme care nu vor mai fi abandonate. Dintre chirurgii de seamă ai sec.XIX amintim: Constantin Dimitrescu, Grigore Romniceanu, Victor Babeş, George Assaky, Nicolae Kalinderu, Thoma Ionescu, Victor Gomoiu. La începutul sec XX se disting: Dimitrie Gerota, Ernest Juvara, Amza Jianu, Th. Burghele, N Hortolomei ş.a.

În perioada interbelică se desprind din chirurgia generală trei ramuri care devin de sine stătătoare: chirurgia infantilă, ortopedia, neurochirurgia. Urologia, O.R.L. şi Oftalmologia deveniseră specialităţi chirurgicale distincte, încă înaintea primului război mondial.

În ultimii 60 ani, chirurgia se dezvoltă, punându-se accent pe dotarea tehnică şi materială. Se constituie noi specialităţi: chirurgia cardio-vasculară (fundamentată de N. Hortolomei şi V. Marinescu), chirurgia plastică şi operatorie, chirurgia de urgenţă. Fiziopatologia este aşezată la baza chirurgiei contemporane şi în domeniul chirurgiei vasculare, toracice (C.Cărpinişan, E.Zitti)), în oncologie (I.Chiculiţă) şi în chirurgia endocrinologică.

Preview document

Chirurgie - Pagina 1
Chirurgie - Pagina 2
Chirurgie - Pagina 3
Chirurgie - Pagina 4
Chirurgie - Pagina 5
Chirurgie - Pagina 6
Chirurgie - Pagina 7
Chirurgie - Pagina 8
Chirurgie - Pagina 9
Chirurgie - Pagina 10
Chirurgie - Pagina 11
Chirurgie - Pagina 12
Chirurgie - Pagina 13
Chirurgie - Pagina 14
Chirurgie - Pagina 15
Chirurgie - Pagina 16
Chirurgie - Pagina 17
Chirurgie - Pagina 18
Chirurgie - Pagina 19
Chirurgie - Pagina 20
Chirurgie - Pagina 21
Chirurgie - Pagina 22
Chirurgie - Pagina 23
Chirurgie - Pagina 24
Chirurgie - Pagina 25
Chirurgie - Pagina 26
Chirurgie - Pagina 27
Chirurgie - Pagina 28
Chirurgie - Pagina 29
Chirurgie - Pagina 30
Chirurgie - Pagina 31
Chirurgie - Pagina 32
Chirurgie - Pagina 33
Chirurgie - Pagina 34
Chirurgie - Pagina 35
Chirurgie - Pagina 36
Chirurgie - Pagina 37
Chirurgie - Pagina 38
Chirurgie - Pagina 39
Chirurgie - Pagina 40
Chirurgie - Pagina 41
Chirurgie - Pagina 42
Chirurgie - Pagina 43
Chirurgie - Pagina 44
Chirurgie - Pagina 45
Chirurgie - Pagina 46
Chirurgie - Pagina 47
Chirurgie - Pagina 48
Chirurgie - Pagina 49
Chirurgie - Pagina 50
Chirurgie - Pagina 51
Chirurgie - Pagina 52
Chirurgie - Pagina 53
Chirurgie - Pagina 54
Chirurgie - Pagina 55
Chirurgie - Pagina 56
Chirurgie - Pagina 57
Chirurgie - Pagina 58
Chirurgie - Pagina 59
Chirurgie - Pagina 60
Chirurgie - Pagina 61
Chirurgie - Pagina 62
Chirurgie - Pagina 63
Chirurgie - Pagina 64
Chirurgie - Pagina 65
Chirurgie - Pagina 66
Chirurgie - Pagina 67
Chirurgie - Pagina 68
Chirurgie - Pagina 69
Chirurgie - Pagina 70
Chirurgie - Pagina 71
Chirurgie - Pagina 72
Chirurgie - Pagina 73
Chirurgie - Pagina 74
Chirurgie - Pagina 75
Chirurgie - Pagina 76
Chirurgie - Pagina 77
Chirurgie - Pagina 78
Chirurgie - Pagina 79
Chirurgie - Pagina 80
Chirurgie - Pagina 81
Chirurgie - Pagina 82
Chirurgie - Pagina 83
Chirurgie - Pagina 84
Chirurgie - Pagina 85
Chirurgie - Pagina 86
Chirurgie - Pagina 87
Chirurgie - Pagina 88
Chirurgie - Pagina 89
Chirurgie - Pagina 90
Chirurgie - Pagina 91
Chirurgie - Pagina 92
Chirurgie - Pagina 93
Chirurgie - Pagina 94
Chirurgie - Pagina 95
Chirurgie - Pagina 96
Chirurgie - Pagina 97
Chirurgie - Pagina 98
Chirurgie - Pagina 99
Chirurgie - Pagina 100
Chirurgie - Pagina 101
Chirurgie - Pagina 102
Chirurgie - Pagina 103
Chirurgie - Pagina 104
Chirurgie - Pagina 105
Chirurgie - Pagina 106
Chirurgie - Pagina 107
Chirurgie - Pagina 108
Chirurgie - Pagina 109
Chirurgie - Pagina 110
Chirurgie - Pagina 111
Chirurgie - Pagina 112
Chirurgie - Pagina 113
Chirurgie - Pagina 114
Chirurgie - Pagina 115
Chirurgie - Pagina 116
Chirurgie - Pagina 117
Chirurgie - Pagina 118
Chirurgie - Pagina 119
Chirurgie - Pagina 120
Chirurgie - Pagina 121
Chirurgie - Pagina 122
Chirurgie - Pagina 123
Chirurgie - Pagina 124
Chirurgie - Pagina 125
Chirurgie - Pagina 126
Chirurgie - Pagina 127
Chirurgie - Pagina 128
Chirurgie - Pagina 129
Chirurgie - Pagina 130
Chirurgie - Pagina 131
Chirurgie - Pagina 132
Chirurgie - Pagina 133
Chirurgie - Pagina 134
Chirurgie - Pagina 135
Chirurgie - Pagina 136
Chirurgie - Pagina 137
Chirurgie - Pagina 138
Chirurgie - Pagina 139
Chirurgie - Pagina 140
Chirurgie - Pagina 141
Chirurgie - Pagina 142
Chirurgie - Pagina 143
Chirurgie - Pagina 144
Chirurgie - Pagina 145
Chirurgie - Pagina 146
Chirurgie - Pagina 147
Chirurgie - Pagina 148

Conținut arhivă zip

  • Chirurgie.doc

Alții au mai descărcat și

Nursingul Bolnavului cu Cancer Mamar

Incidenaţa cancerului bronhopulmonar (CBP) a crescut alarmant în ultimele decenii, în ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Astfel, în...

Îngrijirea Bolnavului cu Ciroză Hepatică

MOTIVAŢIE Istoria arată că medicina îşi are originea nu în speculaţii fiziologice sau în anumite cunoştinţe teoretice, ci în instinctul de...

Îngrijirea bolnavului cu ciroză hepatică

ISTORIC Denumirea de Kirrhos are origine greaca si inseamna galben-portocaliu, reiesind ca numele bolii a fost determinat de culoarea...

Particularități de Îngrijire a Pacientului cu Infarct Miocardic Acut

I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A INIMII Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman şi funcţionează asemenea unei...

Îngrijirea Pacientului cu Astm Bronșic

CAPITOLUL I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR Totalitatea organelor care au rolul de a asigura luarea oxigenului din...

Rolul asistenței în îngrijirea pacientului cu litiază renală

Litiaza renala loveste mult mai frecvent in perioadele de bunastare ale istoriei. Barbatii sunt mai frecvent afectati decat femeile. Dieta are un...

Ocluzia intestinală

DEFINITIE Prin ocluzie intestinala se intelge oprirea completa si persistenta a tranzitului intestinal , cu posibilitatea evacuarii de materii...

Gripa

- Virusurile gripale fac parte din familia Orthomyxoviridae si sunt clasificate în 3 tipuri: A, B si C, pe baza diferentelor antigenice majore. -...

Te-ar putea interesa și

Complicațiile după chirurgia cancerului rectal jos situat

PARTEA GENERALĂ Introducere Cancerul rectal reprezintă 28% din totalul cancerelor colorectale, reprezentând a 2-a cea mai frecventă localizare a...

Tratamentul Medical și Chirurgical în Sterilitatea de Origine Tubara

CAPITOLUL I DEFINITIA STERILITATII Definitia sterilitatii poate fi enuntata ca fiind absenta conceptiei la un cuplu care duce o viata sexuala...

Bolile Chirurgicale ale Pielii la Animale

CAPITOLUL 1 ARGUMENT 1.1. ANALIZATORUL CUTANAT Analizatorul cutanat are rolul de a culege excitatiile termice, tactile si dureroase având...

Tratamentul Chirurgical al Colecistitei Acute Calculoase

INTRODUCERE Colecistita acuta este o afectiune care se intalneste la orice varsta, cu maximum de frecventa la varsta mijlocie. Raportul...

Tratamentul medico-chirurgical în otitele medii

PARTE GENERALA I. INTRODUCERE Definitie : Otita medie supurata cronica se caracterizează printr-o perforaţie persistentă a timpanului, însoţită...

Importanța Factorilor de Risc la Pacientul Chirurgical

I. INTRODUCERE I.1 Motivatie – importanta Studii efectuate asupra evolutiei postoperatorii releva un risc inalt inca asociat interventiei...

Chirurgia plastică și reparatorie

҉ Chirurgia plastică-definiție și principii ҉ Dicționarul medical definește chirurgia plastică drept chirurgia care se ocupă cu...

Propedeutică Chirurgicală

Este bine de reţinut... Lucrarea se adresează studenţilor în Medicină Veterinară care pregătesc examenul al doilea la disciplina de Propedeutică...

Ai nevoie de altceva?