Conceptul de Personalitate

Avand radacini in termenul persona ( masca), notiunea de personalitate a intrat de foarte mult timp in limbajul comun; in acest context termenul este folosit pentru a desemna ansamblul de caracteristici care definesc modul in care o persoana reactioneaza la situatiile de viata la care este supus, definidu-l si separandu-l de ceilalti. Dupa aprecierea lui G. Allport, cea mai relevanta definitie a termenului persona a fost formulata de Boethius (sec. VI): persoana este o substanta individuala de natura rationala.

Sheldon defineşte personalitatea ca ansamblu de caracteristici bio-fizio-psihologice care permite o adaptare la ambianţã. R.B.Cattell considerã personalitatea o construcţie factorialã dinamicã, exprimatã în modalitatea rãspunsurilor la situaţii. G. Allport derivã sensul noţiunii de personalitate în intersectarea structurilor bazale, tipologice şi individuale.

În "Dicţionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definită asfel: “( ) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.”

Din numeroasele definiţii ale personalităţii se desprind câteva caracteristici ale acestuia, care evidenţiază faptul că personalitatea este o structură (Perron,R.,1985):

GLOBALITATEA- personalitatea este alcatuita din ansamblul de caracteristici care permite descrierea şi identificarea ei printre celelalte.

COERENŢA- exista o organizare a elementelor personalitatii şi relatii de interdependenţa intre acestea. Personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem funcţional format din elemente interdependente.

PERMANENŢA (STABILITATEA) TEMPORALĂ- Deşi o persoană se transformă, se dezvoltă, ea îşi păstrează identitatea sa psihică. Omul are conştiinţa existenţei sale, sentimentul continuităţii şi a identităţii personale de-a lungul întregii sale vieţi.

TIPURILE DE PERSONALITATE

E. Kretschmer (psihiatru german) a luat in considerare parametrii constitutiei fizice corporale, facand asocierea dintre trasaturile fizice si psihice. Limitata initial la doua tipuri principale, clasificarea lui Kretschmer cuprinde, in prezent trei tipologii principale.

- Tipul picnic(ciclotim, din punct de vedere morfologic) - se caracterizeaza printr-o statura mijlocie, exces ponderal, cu o fata plina, mainile si picioarele scurte, abdomenul si toracele bine dezvoltate - Acestui tip ii sunt asociate trasaturile ce desemneaza voiciunea, mobilitatea, optimismul, umorul, spontaneitatea, sociabilitatea, dar si superficialitatea exprimata in deosebi in relatiile sociale, inclinatie catre compromis.

- Tipul astenic (schizotim)- constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata(turtita), umeri apropiati si îngusti, cap mic si rotund, muschi si oase subtiri (aspect scheletic), nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si masculine la femei. Astenicii au inclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate, fiind dotati cu un simt acut al onoarei, meticulozitatii etc.