Curs OMF

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Curs OMF.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 37 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Medicina

Extras din document

Cele mai multe erori de diagnostic şi tratament se datoresc insuficientei cunoaşteri a bolnavului, de aceea examenul clinic trebuie să cuprindă în amănunţime atât teritoriul oro-maxilo-facial cât şi examenul general complet. Numai o astfel de investigare poate depista originea sistemică a unor leziuni B.M.F. cât şi consecinţele acestor leziuni asupra altor organe şi sisteme. Manifestările oro-dentare care însoţesc o boală generală, precum şi cele care generează unele boli, trebuie să fie cunoscute de orice medic, indiferent de specialitate.

Dacă asupra manifestărilor generale, induse de afecţiuni oro-maxilo-faciale vom face adesea referiri pe parcursul derulării principalelor aspecte ale patologiei asupra regiunii, considerăm oportună o trecere în revistă a semnelor bucale ca “rezonanţă” ale unor boli generale.

Plecând de la particularităţile mucoasei bucale ce-i conferă calitatea de membrană biologică complexă şi activă “semnalul de alarmă“ prompt al majorităţii perturbărilor din organism, William Osler are meritul de a fi recunoscut printre primii, rolul cavităţii bucale ca “oglindă a restului corpului”.

În categoria acestor semnale de alarmă putem enumera:

I. MODIFICĂRI DE MIROS ALE AERULUI EXPIRAT

- aerul expirat atrage atenţia asupra anumitor boli:

a. mirosul de ficat - în coma hepatică;

b. mirosul de acetonă(mere putrede) - în coma diabetică;

c. mirosul de urină(amoniac) - în coma uremică;

d. mirosul de hidrogen sulfurat - în hemoragii gastrice;

e. mirosul dulceag - în difterie;

f. mirosul de sudoare - în tuberculoza pulmonară şi în reumatismul articular;

g. miros cadaveric - în gangrena pulmonară şi supuraţia pulmonară;

h. miros fecaloid - în ileus.

II. TULBURĂRI SALIVARE (hiper sau hiposalivaţie)

1. Hipersalivaţie (sialoree) - fiziologică - în sarcină, lehuzie, tulburări menstruale, emoţii, reacţii de răspuns la condimente.

Patologic în:

- hipertiroidie;

- ulcer gastro-duodenal;

- ciroză hepatică;

- pancreatită cronică;

- parazitoze intestinale.

2. Hiposalivaţie (xerostomie) în:

- sindromul Sjögreen;

- enterocolita acută;

- insuficienţă renală cronică;

- hipertermie sau stări hipertoxice;

- anemii severe;

- hemoragii severe.

III. TULBURĂRI ALE GUSTULUI

a. gust amar - mai ales dimineaţa în colecistită şi hepatită cronică;

b. gust metalic - în pancreatitele cronică, intoxicaţii cronice cu unele metale;

c. gust particular de “gură coclită“ - gastrită cronică;

d. gust de ridichii - comă hepatică.

IV. MODIFICĂRI ALE LIMBII

- limba saburală - în stări febrile prelungite;

- limba cianotică - de culoare albăstruie o întâlnim în bolile cardiace congenitale în special tetrada Fallot;

- limba piloasă - febrili, fumători - bronhopneumopatii cronice obstructive;

- limba roşie - tumori de tract gastrointestinal;

- afecţiuni hepatice;

- afecţiuni cardiace.

- limba cu mucoasă atrofică - glosita Hunter (în anemia pernicioasă) pelagră;

- macroglosie - mixedem;

- acromegalie;

- amiloidoză.

V. TREMURĂTURI ALE LIMBII - intoxicaţii cu Hg.

- scleroză în plăci

- paralizie generală

- pareze sau paralizia limbii - paralizie pseudobulbară;

- tumori cerebrale;

- paralizia hipoglosului.

- limba uscată prăjită - stenoză pilorică;

- deshidratări;

- diabet.

- limba neagră - boala Adisson;

- gingivita hiperplazică - leucemie acută;

- intoxicaţii medicamente(hidantoină);

- carenţe vitaminice.

VI. MODIFICĂRI ALE DINŢILOR

- dinţii incisivi cu scobituri în semilună + surditate labirintică +keratită interstiţială = triada Hutchinson - lues congenital;

- dinţii colorat în roz - cafeniu în porfirie;

- dinţii coloraţi în cenuşiu - verde în eritroblastoză fetală.

VII. MODIFICĂRI ALE FACIESULUI

- facies basedowian - exoftalmie bilaterală (faţă înspăimântată) privire vie, clipire rară (semnul Stellwag), tremurătura pleoapelor (semnul Rosenbach), pigmentare perioculară(semnul Jellinek) - aspect de spaimă îngheţată.

- facies acromegalic - macroglosie, macrocheilie, macrognaţie (mandibulă în “galoş”).

- facies de mască - înţepenit - Parkinson.

- facies cu expresia unui râs dureros(sardonic) - tetanos

- facies cu aspect de păpuşă(beauté mitrale) - stenoză mitrală.

- facies pletoric - hipertensivi, obezi.

- facies cu aspect de fluture - eritem pe dosul nasului şi pomeţi - lupus eritematos difuz.

După trecerea în revistă a acestor aspecte vizând răsunetul bolilor generale la nivelul cavităţii bucale, în continuare ne vom referi la examenul clinic propriu-zis ce trebuie să-l efectuăm în cazul unui bolnav cu o afecţiune în sfera B.M.F.

El cuprinde: anamneza, examenul loco-regional, examenul general şi examene complementare (paraclinice).

A. ANAMNEZA

În primul rând se stabileşte identitatea bolnavului, vârsta, ocupaţia, etc.

Vârsta poate da indicaţii importante asupra prognosticului bolii (tumori maligne la tineri), asupra unor perioade critice (menopauză, pubertate) sau momentului unor intervenţii chirurgicale (anomalii dento-maxilare, despicături labio-maxilo-palatine, defecte estetice).

Condiţiile de viaţă şi muncă precizează activitatea în mediul toxic sau necesitând efort fizic intens, existenţa unor factori de stress, felul alimentaţiei, abuzul de condimente, alcool, tutun, etc.

A.H.C. ne interesează în special sifilis, tuberculoză, coagulopatii, boli genetice, despicături labio-maxilo-palatine legate de tulburări în primele 3 luni de sarcină.

A.P.P. se cercetează în ordine cronologică pe perioade de vârstă. În mod special ne interesează obiceiuri vicioase din copilărie (supt deget, deglutiţie infantilă).

După acest prim contact cu bolnavul, se stabileşte motivul sau motivele ce l-au determinat să se prezinte la medic, de obicei principalele cauze sunt: durerea, tumefacţia, sau tumori, tulburări funcţionale loco-regionale şi tulburări generale.

Istoricul se face în privinţa debutului şi evoluţiei bolii, ordinea de apariţie a diferitelor simptome, succesiunea şi evoluţia lor, tratamentele urmate şi rezultatele obţinute. În general bolnavul se prezintă pentru următoarele cauze: durere, tumefacţie sau tumoră, tulburări funcţionale asociate locale sau generale.

Durerea o analizăm d.p.d.v. al împrejurărilor de apariţie, sediului, caracterului (spontană sau provocată), intensităţii, iradierilor, durata continuă sau în crize, diurnă sau nocturnă, tulburările asociate, modul de reacţie la analgezicele uzuale, etc.

Despre tumefacţie sau tumoră, anamneza trebuie condusă în sensul depistării evoluţiei (rapidă sau lentă) progresivă sau în pusee. Ulceraţiilor şi fistulelor li se precizează debutul, evoluţia, etc.

Tulburările funcţionale locale mai des incriminate de bolnav se pot referi la mişcările de deschidere şi închidere a gurii, masticaţiei, deglutiţiei, fonaţiei sau mimică. Tulburările subiective, obiective sau funcţionale se însoţesc adesea de simptome sau semne generale ce uneori constituie motivul principal ce determină bolnavul să se prezinte la consultaţii. Astfel de manifestări pot fi: cefaleea, insomnia, febra, alterarea stării generale, etc.

B. EXAMENUL OBIECTIV LOCO-REGIONAL cuprinde examenul exobucal şi examenul endobucal.

EXAMENUL EXOBUCAL - se va examina faţa şi regiunile cervicale antero-laterale prin inspecţie şi palpare.

Prin inspecţie se observă expresia feţei, eventual exoftalmie sau anoftalmie, inegalitatea pupilară, faciesul adenoid, existenţa unor ticuri, modificările reliefurilor normale ale feţei şi gâtului. Se verifică simetria feţei în repaus şi în timpul mişcărilor mimicii. Inspecţia feţei se face atât din faţă cât şi din profil. Se apreciează coloraţia tegumentelor, prezenţa de erupţii, escoriaţii, plăgi cicatrici vicioase, hipertrofice, retractile.

Se apreciează asimetria determinată de o pierdere de substanţă, de prezenţa unei tumefacţii sau tumori căreia i se descrie mărimea, forme, limitele. Se descriu ulceraţiile, întinderea lor, forma, aspectul marginilor, de asemenea prezenţa de fistule, numărul şi sediul lor, starea tegumentelor din jur, aspectul secreţiei.

Palparea dă elemente importante în legătură cu procesele tumorale, traumatice, inflamatorii. În traumatisme se cercetează dacă există mobilitate anormală sau deformaţii osoase la nivelul marginilor orbitei, ale conturului mandibular ale piramidei nazale, etc. În procesele inflamatorii prin palpare se obţin date asupra consistenţei (fluctuenţă, depresibilitate, infiltraţie).

În cazul formaţiunilor tumorale se cercetează forma, întinderea, localizarea, mărimea, suprafaţa (regulată, neregulată, boselată) conturul şi consistenţa : dură, depresibilă, renitentă, fluctuentă, moale, elastică, etc. Precum şi gradul de mobilitate faţă de planurile profunde şi superficiale.

Se vor examina tulburările de sensibilitate în teritoriul ramurilor trigemenului prin înţepare cu sonda, comparativ cu partea sănătoasă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Curs OMF.DOC