Cursuri Radiologie

RADIOLOGIE CURS 1

Razele roentgen se produc în tubul generator. În acest tub există două circuite. Un prim circuit trece prin catod, şi pornirea acestui circuit determină încălzirea catodului. La câteva secunde de la încălzire se închide al doilea circuit, între anod şi catod. Diferenţa de tensiune între anodul şi catodul tubului determină izbirea de anod a electronilor emişi de catodul încălzit. Mare parte din energia acestor electroni se transformă în energie termică, energie luminoasă, iar o mică parte se transformă în unde electromagnetice ce reprezintă razele X (razele roentgen).

Aceste raze roentgen au capacitatea de a impresiona emulsia fotografică , adică orice obiect care se interpune între focarul de raze X (tubul de raze) şi filmul radiologic va fi reprezentat pe acest film.

Imaginea radiologică depinde de structura obiectului, densitatea sa şi lungimea de undă a razelor X. Legea lui Bragg-Pierce stabileşte că absorbţia razelor X depinde de numărul atomic Z al atomilor componenţi, de densitatea şi de grosimea obiectului, precum şi de lungimea de undă a razelor X. Cu cât razele X sunt mai puternic absorbite de obiectul respectiv (de exemplu, scheletul osos), cu atât imaginea radiografică a obiectului este mai albă. Cu cât razele X sunt mai puţin absorbite de obiectul respectiv (de exemplu, aerul din plămâni), cu atât imaginea radiografică a obiectului este mai neagră.

Atunci când pe radiografie o anumită zonă a organismului absoarbe mai multe raze X decât normal, se numeşte opacitate, şi apare mai albă pe radiografie. Atunci când pe radiografie o anumită zonă a organismului absoarbe mai puţine raze X decât normal, se numeşte hipertransparenţă, şi apare mai neagră pe radiografie.

Aspectul radiografic al toracelui:

Rdaiografia toracelui evidenţiază, în mod normal, următoarele repere anatomice (care apar opace, adică albe pe radiografie):

-pe linia de mijloc se evidenţiază cordul, care acoperă total sau parţial coloana vertebrală

-de o parte şi de alta apar coastele, dispuse simetric, din care se văd numai porţiunile osoase. Cartilagiile costale, care unesc coastele de stern, nu se observă în mod normal. Cartilagiile costale se observă numai la persoanele de peste 50 ani, la care încep să se calcifice, şi apar ca nişte opacităţi neomogene, inprecis delimitate.

-sternul este dispus tot pe linia de mijloc, suprapus peste cord. Deoarece cordul este mai lat decât sternul, nu se evidenţiază sternul, ci numai cordul. Pe linia mediană se găsesc, deci, suprapuse, trei opacităţi mari: coloana vertebrală dorsală, cordul şi sternul. În acest caz se poate demonstra fenomenul de sumaţie, adică opacitatea rezultată pe linia mediană a toracelui este suma opacităţilor celor trei organe.

-lateral se pot observa omoplaţii. Deoarece aceşti omoplaţi ocupă mare parte din plamâni, şi deci pot acoperi şi eventuale imagini ale unor afecţiui pulmonare, se cere pacientului să adopte o anumită poziţie: să ţină mâinile în şolduri şi umerii aduşi cât mai în faţă. Această poziţie scoate omoplaţii lateral faţă de ariile pulmonare şi permite vizualizarea completă a plămânilor.

-tot lateral se observă şi sânii. Dacă sânii sunt voluminoşi, ei pot acoperi parţial ariile pulmonare. De asemenea, imaginea mameloanelor poate duce la confuzii cu tumori pulmonare.

-mai rar, se pot observa muşchii pectorali, dacă sunt foarte bine dezvoltaţi, sau se pot observa ganglioni axilari calcificaţi.

-în porţiunea superioară se observă claviculele, cu traiect oblic descendent. Dispunerea simetrică a claviculelor indică poziţia corectă a pacientului.

-de jur împrejurul toracelui se observă un contur mai deschis la culoare, ce reprezintă părţile moi toracice, adică pielea, ţesutul subcutanat şi muşchii toracelui.

Modificările aspectului pulmonar pot fi opacităţi sau transparenţe

Pentru a descrie o anumită modificare la nivelul toracelui, se va preciza: dacă este opacitate sau transparenţă, dimensiunea aproximativă, structura omogenă sau nu, forma, conturul net sau imprecis, şi starea ţesutului din jur.

Excesul de transparenţă poate fi produs prin:

-creşterea cantităţii de aer din plămâni (emfizem)

-lărgirea lumenului bronşiilor (bronşiectazii)

-distrugerea ţesutului pulmonar (caverne tuberculoase, cancer)

-pătrunderea aerului în pleură (pneumotorax) sau în mediastin (pneumomediastin) sau sub diafragm, în peritoneu (pneumoperitoneu).