Diareea Acută

DEFINIŢIE – este definită ca prezenţa într-un interval de peste patru săptămâni a peste trei scaune pe zi de consistenţă scăzută .

FIZIOPATOLOGIE CLASIFICARE - sunt descrise următoarele categorii majore de diaree: diareea osmotică (procesul dominant este malabsorbţia); diareea secretorie (procesul fiziopatologic dominant este secreţia intestinală alterată); diareea inflamatorie (caracterizată prin injuria inflamatorie a epiteliului intestinal).

Diareea cu steatoree (diareea osmotică )- reprezintă manifestarea majoră a celor mai multe sindroame malabsorbative.

Mecanismele prin care se produc sunt următoarele:

- tulburări situate la nivelul mucoasei intestinale absorbative - infestaţii parazitare, enteropatia glutenică, boala Wipple, dermatita herpetiformă, mastocitoza sistemică, abetalipoproteinemia, efecte adverse medicamentoase - PAS, neomicina, colchicina

- afectarea utilizării digestive a lipidelor alimentare (condiţii associate cu perturbarea lipolizei şi/sau a formării miceliilor) vezi capitolul malabsorbţie

- situaţii care afectează drenajul limfatic intestinal: tuberculoza intestinală, boala Crohn, boala Whipple, limfoame, limfangiectazia primară sau secundară.

Diareea secretorie - cuprinde următoarele entităţi:

-diaree apoasă care răspunde la suprimarea ingestiei: deficitul de dizaharidaze, diaree prin malabsorbţia acizilor biliari, diaree post vagotomie, by - pass sau rezecţii.

-diaree cu răspuns variabil la suprimarea ingestiei: sindromul intestinului iritabil, malabsorbţia primară a acizilor biliari, alergia alimentară, diareea inflamatorie, colita microscopică;

-diaree ce nu răspunde la suprimarea ingestiei: tumori producătoare de secretagogi (VIP-omul, sindromul carcinoid, glucagonomul, carcinomul medular al tiroidei, adenomul vilos), diareea diabetică, mastocitoza sistemică, sindromul intestinului scurt, disfuncţia ileală primară cu malabsorbţia acizilor biliari, diaree congenitală (boala incluziilor microvilozitare, clorhidroreea congenitală, diareea congenitală cu pierdere de sodiu )

Diaree inflamatorie - are caracteristică prezenţa febrei, durerilor abdominale, a sângelui, a leucocitelor polimorfonucleare(PMN) sau a eozinofilelor în scaun şi modificări morfologice caracteristice la biopsia intestinală. Este prezentă în bolile inflamatorii intestinale (colita ulceroasă, boala Crohn), gastoenterita eozinofilică, enteropatia alergică, enterita cronică de iradiere. ( tabel 3)

Tabel 3.

Cauzele diareei cronice

Cauze frecvente Boli inflamatorii intestinale idiopatice: rectocolita ulcero-hemoragicắ, boala Crohn, colita colagenică, colita microscopică (limfocitară)

Infecţii gastrointestinale cronice sau recidivante (amoebiaza, giardiaza, infecţii cu Clostridium difficile ).

Steatoreea indiferent de cauză.

Malabsorbţia carbohidraţilor: activitatea deficitară a dizaharidazelor (lactaza etc.), constituenţi alimentari slab absorbabili sau neabsorbabili (amidon, lactuloza, fibre alimentare, sorbitol, fructoză).

Medicamente şi aditivi alimentari: antibiotice, antihipertensive, antiaritmice, citostatice, antiacide conţinând magneziu, edulcoranţi alimentari (sorbitol, fructoză), alcool, cofeina.

Intervenţii chirurgicale anterioare: gastrectomie, vagotomie, colecistectomie, rezecţii intestinale.

Cauze endocrine: hipertiroidia, insuficienţa corticosuprarenaliană, diabetul zaharat.

Abuzul de laxative.

Ischemia cronică mezenterică.

Enterita şi colita radică.

Cancerul colorectal.

Cauze rare Tumori endocrine secretate: gastrinom, VIP-om, adenomul vilos colorectal, carcinomul medular tiroidian, ganglioneurom, feocromocitom, tumora carcinoidă, mastocitoza.

Afecţiuni sistemice infiltrative: amiloidoza, sclerodermia, limfomul difuz intestinal.

Diareea cronică idiopatică autolimitată.

Incontinenţa de fecale.

Alergiile alimentare

Modificat după Donowitzet al (5)

DIAGNOSTIC - criteriile de diagnostic se obţin pe baza anamnezei, examenului obiectiv, testelor de laborator, a examenelor radiologice, examenelor endoscopice şi histologice.

Este necesară eşalonarea testelor de diagnostic în mai multe etape:

-o primă etapă se referă la anamneză, examenul obiectiv, ce pot orienta explorările ulterioare necesare diagnosticului;

-a doua etapă necesită teste specifice de diagnostic

-dacă este necesară cea de a treia etapă de diagnostic