Electroterapie

Definiţie:

- Curenţii de medie frecvenţă (CMF), în domeniul medicinei, sunt curenţi

alternativi sinusoidali, cu frecvenţe cuprinse între 1 - 100 KHz (1 000 - 100 000

Hz)

- În practică se lucrează cu frecvenţe cuprinse între 3-10 KHz

- Au proprietăţi ce-i diferenţiază de CJF şi de curenţii de înaltă frecvenţă

Proprietăţi biofizice:

1. Dacă până la 1 000 Hz e valabil principiul excitaţiilor sincrone pt. fibrele

nervoase mielinice (adică fiecare perioadă a stimulului electric e urmată de o

excitaţie/secusă), peste 1000 Hz nu se mai produc excitaţii sincrone, pentru

declanşarea excitaţiei fiind necesar să se însumeze efectul unei succesiuni de

perioade ale stimulului electric (efect Gildemeister = efect de sumaţie temporală)

2. S-a constatat că la CMF, excitaţia poate fi produsă la oricare din cei 2 poli şi

concomitent, dacă ei sunt excitaţi simetric = excitaţie apolară

3. Scăderea rezistenţei tegumentelor (impedanţei) la CMF, permite o aplicaţie

nedureroasă, utilizarea de intensităţi mai mari, precum şi penetrare în ţesuturile mai

profunde

4. Fenomenul de încrucişare a pragurilor (Djourno): dacă la frecvenţe de 50 Hz,

pragul durerii e foarte aproape de contracţia tetanică, la frecvenţe de 5 000 - 8 000

Hz, creşte pragul durerii şi scade pragul contracţiei tetanice, rezultând o contracţie

tetanică nedureroasă

Posibilităţi de aplicare:

1. În scop diagnostic → aplicaţia locală de CMF determină contracţie numai pe

muşchiul normoinervat

2. În scop terapeutic

a.) Aplicaţia unui singur curent de MF modulat (ex. curenţii Kotz)

Curenţii Kotz - frecvenţa de bază = 2500 - 10 000 Hz

b.) Terapia cu curenţi interferenţiali (Nemec)

CURENŢII INTERFERENŢIALI

Definiţie

- Rezultă din încrucişarea 2 CMF cu amplitudini constante şi frecvenţe puţin

diferite (în general cu un decalaj de 100 Hz).

- La locul de aplicare a 2 CMF de frecvente diferite, se produce un curent

interferenţial a cărui amplitudine este variabilă în funcţie de direcţia pe care o

considerăm. La locul de încrucişare endotisulară se realizează efectele terapeutice

modulate în intensitate

Frecvenţa purtătoare a curentului interferenţial (CIF) rezultat este egală cu

media aritmetică a celor 2 CMF implicaţi

Frecvenţa cu care se produce modulaţia în amplitudine a CIF, este egală cu

diferenţa dintre frecvenţele celor 2 CMF aplicaţi

Ex.: CMF1 = 4 000 Hz şi CMF2 = 3 900 Hz

CIF rezultat are o frecvenţă purtătoare de 3 950 Hz şi o modulaţie în amplitudine

de 100 HZ

Efectele terapeutice ale CIF depind de:

1.) Frecvenţa de modulaţie a intensităţii, care corespunde domeniului de joasă

frecvenţă. În practică, se folosesc două regimuri de lucru:

a.) cu frecvenţă constantă (pe toata durata terapiei); se alege o frecvenţă din

plaja 0 - 100 Hz, în funcţie de efectul urmărit

b.) cu frecvenţe variabile (modulate ritmic), modalitate denumită şi spectru, în

care frecvenţele variază automat între 2 valori (ex. 0 - 100 sau 90 - 100 Hz), cu o

perioadă de ciclicitate cuprinsă între 15-30 sec.

2.) Gradul de modulaţie a intensităţii. Modulaţia totală a intensităţii se realizează

numai pe bisectoarele unghiurilor formate de cei 2 curenţi; cu cât ne depărtăm de

acestea, cu atât modulaţia este mai mică şi efectele mai puţin intense.