Ginecologie

ORGANELE GENITALE EXTERNE :

VULVA este situata la capatul extern al vaginului si este delimitata :

- lateral- labiile mari

- posterior- comisura vulvara posterioara

- superior- Muntele lui Venus

LABIILE MARI sunt 2 cute largi de grasime acoperite de tegument cu foliculi pilosi, glande sebacee si

sudoripare. Ele se unesc superior la nivelul Muntelui lui Venus (o aglomerare de tesut adipos, anterior simfizei pubiene) si inferior la nivelul comisurii vulvare posterioare. Intern de labiile mari se gasesc 2 cute alcatuite din tesut conjunctiv si tegument, labiile mici.

LABIILE MICI : Ele nu prezinta depuneri de grasime si nu contin foliculi pilosi. Pielea situata pe fata lor

mediana este nekeratinizata, similara cu cea care margineste vaginul.

VESTIBULUL este spatiul delimitat anterior de clitoris, lateral de labiile mici, iar posterior de comisura

vulvara posterioara. La nivelul vestibului se deschide uretra, glandele parauretrale a lui Skene, vaginul si canalele excretoare ale glandelor lui Bartholin.

CLITORISUL are lungimea de 2-3 cm, este omolog al penisului, se gaseste pe linia mediana anterior de

meatului uretral extern si reprezinta organul copulator erectil al femeii. Clitorisul este sustinut de simfiza pubiana prin ligamentul suspensor al clitorisului. Pielea care acopera clitorisul constituie o plica ce inconjoara glandul acestuia – preputium clitori – care este fixat pe fata sa anterioara, pe linia mediana prin frenulum clitoridian.

HIMENUL este o membrana circulara situata in interiorul labiilor mici, dar seaparat de ele si care

delimiteaza intrarea in vagin. Reprezinta o bariera elastica care inchide cavitatea vaginala, fiind partial perforat si permite scurgerea sangelui menstrual. Dpdv anatomic este un tesut fibros vascular acoperit pe ambele parti de un epiteliu. Dupa primul contact sexual, himenul se rupe in diferite puncte ale marginii sale, ramanand in urma sa lobuli himenali. La nastere resturile himenului se atrofiaza si iau aspectul carunculilor mitriformi, semn medico-legal ca femeia a nascut.

PERINEUL este o formatiune musculo-aponevrotica romboidala, care este delimitata de repere osoase ale

celor 2 tuberozitati ischiadice, de varful coccisului si de marginea inferioara a simfizei pubiene. Linia ischiatica imparte acest romb in 2 triunghiuri: triunghiul perineal anterior si triunghiul perineal posterior. Principalul centru tendinos al perineului este reprezentat de insertiile pe coccis. Perdeaua musculara perineala este strabatuta anterior de uretra si vagin, iar posterior de catre rect. Dpdv anatomic si topografic, dinspre suprafata spre profunzime :

1. piele

2. aponevroz asuperficiala

3. stratul muscular superficial al perineului

4. muschiul ischiocavernos

5. muschiul bulbocavernos

6. sfincterul uretral

7. fibre din tunica musculara vaginala

8. muschiul transvers superficial

9. sfincterul anal extern

10. aponevroza perineala profunda

Nodulul tendinos al perineului este situat intre orificiul anal si comisura vulvara posterioara.

Musculatura perineala profunda este reprezentata de muschii ridicatori anali si sunt fascicule

musculare ce se insera de la pube si fetele laterale ale ileoanelor si se termina pe rafeul tendinos anococcigian, alcatuind fasciculele pubo-ileo-coccigiene. Prin insertia lor muschii ridicatori anali delimiteaza 2 spatii : spatiul ischiorectal in care difuzeaza infectiile genitale, si spatiul pararectal, situat intre muschii ridicatori anali si rect.

ORGANELE GENITALE INTERNE cuprind :

1. Vaginul

2. Uterul

3. Tuba uterina

4. Ovarul , intre care exista o stransa corelatie fiziologica.

Ele ocupa cea mai mare parte a pelvisului (bazinul mic) strabatand perineul pana la vulva.

VAGINUL – organ cavitar care se intinde de la colul uterin pana la vulva, cu o lungime variabila intre

7-9cm. Canalul vaginal este turtita antero-posterior, i se descriu :

• un perete anterior in raport cu vezica si cu uretra,

• un perete posterior in raport cu rectul si cu fundul de sac Douglas ;

• 2 pereti laterali care vin in contact cu m ridicatori anali si cu diferite straturi ale perineului.

Limita inferioara a vaginului este formata din membrana himenala, care se rupe la primul contact

sexual, iar prin extremitatea superioara, vaginul se insera pe colul uterin si se realizeaza un sant circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund de sac i se descriu 3 portiuni :

- anterioara, mai putin adanca, in raport cu vezica urinara, numita fundul de sac ant vaginal,

- 2 laterale in rap cu cele 2 parametre. La nivelul acestor parametre trece a uterina si ureterul ;

- posterioara, numita si fundul de sac posterior, in contact cu fundul de sac Douglas, deci cu peritoneul.

Peritoneul este o seroasa intraabdominala. Peritoneul parietal captuseste cavitatea peritoneala in care se

afla organele abdominale pelviene, partea de jos a peritoneului numindu-se fundul de sac Douglas (intre vagin si rect). Peritoneul visceral acopera fiecare viscer abdominal si este aderent la acestea ; faciliteaza alunecarea organelor abdominale unul pe celalalt.

Peretele vaginal este alcatuit din :

• tunica externa (tesut conjunctiv),

• tunica medie/musculara ( fibre musculare netede dispuse in 2 planuri : extern cu fibre longitudinale, si intern cu fibre circulare),

• tunica interna (mucoasa vaginala, alcatuit din epiteliu pavimentos nekeratinizat).

Mucoasa vaginala nu contine glande, iar secretia provine din glandele de la nivelul colului. Mucoasa se

continua cu mucoasa vulvara la exterior , si cu mucoasa uterina la nivelul orificiului extern al colului. Secretia vaginala are o reactive usor acida, continand acid lactic. Acest lucru se datoreaza faptului ca mucoasa vaginala contine glicogen, care sub influenta bacililor Doderiein(bacilli saprofiti ai vaginului) transforma glicogenul in acid lactic. Acest pH usor acid al vaginului reprezinta o protective impotriva infectiilor.

Rolul vaginului este de a realiza legatura intre organele genitale externe si interne, si prin el spermatozoizii acumulati in fundul de sac posterior, patrund in uter si trompe. Permite scurgerea secretiilor uterine si a sangelui menstrual ; in timpul nasterii serveste drept canal de trecere a fatului.

UTERUL – organ musculos, cavitar, nepereche, situat in micul bazin intre vezica si rect. Are rolul de a primi

in cavitatea sa ovulul fecundat, sa-l protejeze, sa-l nutreasca in timpul dezvoltarii sale si sa-l elimina la exterior cand fatul e ajuns la maturitate. Are forma de para, extremitatea superioara este mai lata (corpul uterin) din care pleaca trompele uterine, iar portiunea inferioara, mai stramta se numeste col uterin/ cervix ; intre col si corp este o portiune numita istm uterin. Uterul este turtit dinainte-inapoi, prezinta 2 fete :

• anterioara/ vezicala, separata de vezica urinara prin fundul de sac vezico-uterin, si

• fata posterioara in raport cu rectul, separata prin fundul de sac Douglas.