Infecții cu Virusuri

Infecţiile produse de virusuri din grupul Coxsackie se caracterizează printr-o gamă foarte variată de tablouri clinice ca: herpangina, boli acute respiratorii, pleurodinie, mialgie, miocardită, pericardită, nefrită, meningită, encefalită, boli paralitice, boli febrile însoţite de exantem şi altele.

Etiologie

Virusurile Coxsackie fac parte din genul enterovirus, familia picornaviridae. Se cunosc 29 serotipuri, iar după desemnarea numerică sunt 30 împărţite în două subgrupe:

-Subgrupul A (23 de serotipuri), determină experimental leziuni întinse şi distructive de miozită cu paralizii musculare;

-Subgrupul B (6 serotipuri) determină leziuni musculare predominant focale şi necrotice degenerative şi distructive ale SNC, leziuni miocardice, endocardice şi pancreatice.

Epidemiologie

Virusurile Coxsackie sunt răspândite pe întregul glob. Au o incidenţă maximă vara şi toamna în regiunile temperate. Apar mai frecvent la copii, dar şi la adulţi. Virusurile Coxsackie determină adesea infecţii nozocomiale în spitalele de copii.

Sursa de infecţie: purtătorii de virus, persoanele cu infecţii inaparente şi bolnavii. S-a izolat virusul din apa de canal, muşte, apa din bazine de înot.

Infecţiile inaparente au o incidenţă extrem de mare.

Transmitere. Se face pe cale digestivă (fecal-orală) şi pe cale respiratorie. Virusul se elimină prin fecale timp îndelungat. Colectivităţile, aglomeraţiile favorizează focare şi epidemii.

Imunitatea după boală este durabilă.

Patogenie

Virusurile Coxsackie se multiplică în celulele epiteliale din intestin şi faringe de unde pătrund în sânge (viremie), cu afectări multiple de ţesuturi şi organe. În primele zile de boală, virusul se găseşte în faringe, iar din fecale poate fi izolat continuu până la 5-6 săptămâni.

Tablou clinic

Spectrul clinic variază, de la infecţii inaaprente până la boli foarte grave, ameninţătoare de viaţă.

Incubaţia este de 3-5 (2-10) zile.

Herpangina. Această angină este determinată de virusurile Coxsackie A. Copiii sunt cei mai afectaţi. Debutul este brusc, cu febră înaltă, disfagie, vărsături, dureri abdominale, cefalee, mialgii, convulsii. Pe amigdale, stâlpii amigdalieni şi vălul palatin apar 10-20 vezicule mici care se ulcerează rapid, apărând ulceraţii superficiale. Limba are un aspect sabural. Ulceraţiile se vindecă în 2-5 zile concomitent cu scăderea febrei. Diagnosticul pozitiv, suspectat clinic, confirmat prin izolarea virusului, serologic.

Diagnosticul diferenţial se face cu: angina herpetică, stomatita aftoasă, faringita din adenoviroze.

Faringita acută limfonodulară. Se manifestă cu febră, mici flourescenţe gălbui în faringe, este determinată de subgrupul A.

Conjunctivita acută hemoragică poate fi determinată de tipul A24, uneori sub formă de epidemie.

Stomatita veziculoasă. Sunt incrimiate tipuri din ambele subgrupuri.

Boli ale aparatului respirator. Tipul A21 produce epidemii de boli febrile cu manifestări respiratorii, semănând cu coriza sau guturaiul. Pneumonie interstiţială – s-a izolat serotipul B1 sau A15. Cazuri de pleurezie uscată benignă cauzate de serotipuri B.

Rinofaringita este produsă mai ales de virusul A21.

Mialgia epidemică (boala Bornholm) este virusuriel Coxsackie B.

Incubaţia este de 3-5 zile. Debutul este brusc cu: febră, cefalee, mialgii toracice şi abdominale. La copii predomină durerea abdominală, greţuri, vărsături. Tabloul este dominat de mialgii extrem de intense. Boala se însoţeşte de orhită, pleurită sau meningită seroasă acută.

Miocardita interstiţială – boală gravă, de obicei letală, apare la nou-născuţi (infecţie transplacentară sau imediat după naştere), este preodusă de tipurile B de virusuri Coxsackie. Miocardita cu virus Coxsackie la nou-născut este foarte gravă, manifestându-se cu: febră, tahicardie, zgomote cardiace asurzite, dispnee, cianoză, colaps şi moarte rapidă. Sindromul de moarte bruscă la copii în primele luni de viaţă poate fi determinat de o astfel de infecţie.

Pericardita. Virusurile Coxsackie B3, B4, B5, A pot determina tablouri de pericardită acută benignă.

Meningita seroasă acută poate fi produsă de virusuri Coxsackie A şi B, se manifestă cu: febră, cefalee, mialgii puternice, se poate asocia cu faringita acută sau herpangina. În LCR se constată 50-2000 elemente / mm3 predominând mononuclearele; virusul se poate izola din LCR.

Encefalita. Se consideră că encefalita cu virusuri Copxsackie apare rar, având în general o evoluţie benignă, produsă de Coxsackie B3 şi B5.

Nevrite de nervi cranieni. Paralizii faciale pot fi produse de virusuri Coxsackie A şi poliradiculonevrite de serotipuri B.

Boala paralitică. Aspectul acestei îmbolnăviri este de poliomielită paralitică tipică, putând fi realizată de virusuri Coxsackie A, în special tipul A7.

Boală febrilă cu exantem. Exantemul este frecvent maculo-papulos, generalizat, uneori este localizat preferenţial în palme şi plante, asociat cu stomatita veziculoasă (Hand Food And Mouth Disease). Sunt incriminate tipurile A5, A9, A16, B1, B3.

Boala febrilă nediferenţiată. Aspectul de boală de tip gripal (gripa de vară).

Diaree acută. Mai frecvent întâlnit acest tablou la copii şi în colectivităţi, s-au izolat tipurile B4 şi B5.