Kinetoterapia în Afecțiunile Neurologice și Pediatrice

TITLUL DISCIPLINEI:

KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE NEUROLOGICE ŞI PEDIATRICE

CURS 1

ACCIDENTELE VASCULARE CEREBRALE ISCHEMICE

În ischemia cerebrală se produce o perturbare funcţională şi / sau anatomică a ţesutului cerebral, în urma diminuării sau întreruperii fluxului sanguin în teritoriul arterial, cu simptome clinice corespunzătoare teritoriului scos din funcţiune. Această modalitate de accident vascular cerebral este estimată la 70%.

După evoluţia accidentelor vasculare cerebrale ischemice se descriu: AIT (atacul ischemic tranzitor cerebral, infarctul ischemic cerebral), tromboza cerebrală şi embolia cerebrală. Factorii de risc sunt multipli.

AIT-ul durează numai câteva minute şi dispare şi se caracterizează prin deficit motor, parestezii, vertij, cefalee.

TROMBOZA CEREBRALĂ: debutul este acut, iar ca semne premonitorii întâlnim: cefalee, ameţeli, parestezii, hemianopsie şi disfazii. În perioada de stare se constată instalarea fenomenelor de focar; cel mai frecvent o hemiplegie flască. Instalarea procesului se face în special spre dimineaţă.

EMBOLIA CEREBRALĂ: debutul este mult mai brutal şi determină o simptomatologie care este în raport cu mărimea embolului. Lipsesc fenomenele premonitorii. Tulburările de conştienţă sunt apreciate la 30%; convulsiile sunt rar întâlnite; întâlnim hemiplegie flască. Ictusul embolic apare în cursul zilei. Emboliile grăsoase se manifestă clinic prin obnubilare progresivă, mutism akinetic, crize tonice de tipul rigidităţii prin decerebrare şi instalarea rapidă a unei come; sunt caracteristice: apariţia peteşiilor cutaneo-mucoase şi tulburările respiratorii (polipnee cu cianoză). Examenul fundului de ochi pune în evidenţă embolii grăsoase ale retinei. Examenul urinei arată deseori prezenţa unor corpusculi grăsoşi.

Formele clinice şi topografice depind de felul accidentului vascular cerebral tranzitoriu sau constituit, precum şi de teritoriul arterial afectat. Astfel, putem întâlni: sindromul arterei cerebrale anterioare; sindromul arterei cerebrale mijlocii; sindromul arterei coroidiene anterioare; sindromul de arteră carotidă internă; sindroame ischemice în teritoriul vertebro-bazilar; sindromul arterei cerebrale posterioare (sindromul superficial, sindromul profund şi sindromul total).

Investigaţiile în sindroamele ischemice: palparea vaselor arteriale carotide la gât; ascultaţia arterelor gâtului; radiografia coloanei cervicale pentru excluderea unei cervicartroze; examenul LCR, examenul fundului de ochi; EEG; examinarea Doppler; tomografia computerizată cerebrală (CT); imaginea de rezonanţă magnetică (IRM); examenul necroptic (dacă este cazul).

Evoluţie şi prognostic: evoluţia unui accident vascular cerebral este în funcţie de felul accidentului: în AIT fenomenele sunt tranzitorii; infarctul ischemic după o perioadă de 2-3 săptămâni revine complet iar recidivele sunt posibile şi pot apare în primii 5 ani. Cei care supravieţuiesc unui accident cerebral trombotic sau embolic rămân cu sechele. AIT cerebral durează numai câteva minute şi dispare fără urmă, dar se poate repeta, ducând la un infarct cerebral constituit.

ÎNTREBĂRI:

1. Care sunt semnele clinice ale unei embolii grăsoase cerebrale?

2. Care sunt semnele caracteristice unei embolii grăsoase cerebrale?

3. Care sunt formele clinice şi topografice ale unui accident vascular cerebral ischemic?

4. Care sunt investigaţiile într-un accident vascular cerebral ischemic?

5. Care este evoluţia şi prognosticul într-un accident vascular cerebral ischemic?

Bibliografie:

Liviu Pendefunda: Tratat de neurologie practică. Editura “Contact Internaţional”, Iaşi, 1999, pag. 536-557.

KINETOTERAPIA ÎN RECUPERAREA ACCIDENTELOR VASCULARE CEREBRALE ISCHEMICE

Accidentul vascular cerebral acut (stroke) se instalează brusc sau progresiv (1-2 zile), ducând la hemiplegie.

În stadiul acut cu o durată de evoluţie de 3-6 săptămâni (perioadă cu risc vital), cu prognostic rezervat, necesitând o terapie intensivă (cazurile fiind comatoase sau necomatoase), activitatea recuperatorie trebuie începută imediat după ce s-au stabilit starea de conştienţă, tipul lezional (ischemic), echilibrul acido-bazic şi energetic.

În starea comatoasă măsurile recuperatorii vor fi minime, constribuind la prevenirea complicaţiilor (infecţii respiratorii, urinare, escare etc.). Se va aplica tapotamentul toracelui de 2-3 ori pe zi, dezinfecţia cavităţii bucale, aspirarea secreţiilor bronşice, aerosolizarea şi umectarea, supravegherea monitorizată (EKG, TA, sfigmografia, pneumograma, oscilometria).

La revenirea la starea de conştienţă normală se aplică programul recuperator, stimulându-se mecanismele posturale, reflexe, stimulări tactile şi proprioceptive, apoi stimulări vizuale, auditive şi verbale (Bobath), efectuarea mişcărilor pasive şi apoi active (de către bolnav).

Poziţionarea corectă a bolnavilor în decubit lateral, utilizarea de saltele moi de cauciuc poros, colaci cu aer aşezaţi în zonele supuse presiunii mecanice, corectarea semiflexiei genunchiului şi ecvinismul labei piciorului pentru a evita retracţiile tendino-musculare constituie câteva manevre utile în această perioadă iniţială. Spasticitatea musculară ce se instalează în mod progresiv antrenează contracturi musculare cu atitudini vicioase şi este combătută prin mişcări pasive în ordine proximo-distală, acţionându-se asupra fiecărui segment de membru. Activităţile recuperatorii, chiar minimale din stadiul acut vor fi garanţia unor rezultate ulterioare satisfăcătoare.

Urmează o perioadă de 18-24 luni, stadiu în care există o hemipareză sau hemiplegie ce beneficiază de programe recuperatorii kinetobalneofizioterapice şi chirurgicale reparatorii.