Masajul

Masajul

Masajul reprezintă prelucrarea metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic, profilactic şi terapeutic.

Efectele masajului

A.Efectele asupra circulaţiei sangvine

a. Efectele asupra circulaţiei subcutanate

Orice aplicare a masajului asupra pielii este urmată de apariţia, mai mult sau mai puţin rapid a unei înroşiri locale, de intensitate variabilă.

Această vasodilataţie superficială crează senzaţia de creştere a căldurii locale.

Fery nu a putut să obiectiveze clar aceast lucru, după efleurajele aplicate pe regiunea dorsală. Experienţa ar trebui refacută cu manevre mai intense. Acestă vasodilataţie este probabil susceptibilă de a ameliora troficitatea celulară locală, crescând schimburile între mediul celular şi sanguin. Aportul nutritiv şi de oxigen, şi transportul de deşeuri metabolice şi de gaz carbonic, pare a fi demonstrată de lucrările lui Fawaz.

Au fost avansate mai multe ipoteze:

- acţiunea mecanică a masajului asupra capilarelor sanguine sub-cutanate;

malaxarea ţesuturilor ar declanşa, în mod reflex şi/sau mecanic, secreţia de substanţe vasodilatatoare (histamine, serotonină, acetilcolină), în special pin mastocite (celule situate în vecinătatea capilarelor sanguine în derm);

- stimularea manuală cutanată realizată prin masaj, ar crea un reflex denumit de axon (influx antidronic pe căile ce controlează vasomotricitatea în capilarele sub-cutanate), ceea ce ar antrena o vasodilataţie reflexă.

b. Efectele asupra circulaţiei de întoarcere venoase

Presiunile alunecate şi cele statice permit creşterea circulaţiei de întoarcere venoasă. S-a arătat prin dopplergrafie influenţa acestor tehnici pentru favorizarea circulaţiei venoase. Astfel, au demonstrat că aplicarea acestor manevre asupra membrului inferior antrenează o accelerare a vitezei fluxului venos la nivelul marilor trunchiuri venoase, profunde. Efectul este optimal cand sunt efectuate într-un ritm lent: 5 secunde cel puţin trebuie să se scurgă între două manevre succesive.

Alţi autori au arătat eficacitatea presiunilor statice în fosa poplitee şi în triunghiul femural (triunghiul lui Scarpa) în obţinerea accelerării circulaţiei sângelui venos.

Ei au pus în evidenţă că flexia dorsală pasivă sau activă a gleznei, care permite comprimarea vaselor din loja posterioară a gambei, ar fi mai eficace decât contracţia dinamică a tricepsului sural realizată în acelaşi scop.

În fine, demonstrează că un drenaj venos eficace a piciorului trebuie să se realizeze printr-o presiune alunecată, exercitată pe planta piciorului, de la călcâi către antepicior şi printr-o presiune statică asupra capului metatarsienelor, urmată de o extensie pasivă a articulaţiilor metatarso-falangiene, în scopul de a comprima reţeaua venoasă plantară şi intermetatarsiană.

Aceste experimente au permis elaborarea unor protocoale de masaj circulator a membrului inferior descris în special de către Pereira Santos.

Acţiunea masajului este de ordin mecanic, presiunile antrenează un colaps venos care beneficiază de un sistem de valvule anti-reflux, care permite doar circulaţia în sensul returului.

Ritmul utilizat trebuie să permită trunchiului venos să se umple din nou, după ce manevrele de masaj le-au golit complet. Un ritm prea rapid nu permite umplerea completă, scăzând astfel eficienţa masajului.

De notat că tehnicile se adresează numai sistemului venos profund, care drenează marea parte (90%) a patului vascular venos şi primeşte pe tot parcursul traiectului său aferenţe provenite din reţeaua superficială (sub-aponevrotică), reprezentată la membrele inferioare în special de vena sfenă internă şi externă

Lejars a descris fenomenul denumit “talpa venoasă superficială a lui Lejars”, aplicabilă reţelei profunde şi a arătat că reţeaua superficială este prea slab reprezentată la nivelul piciorului pentru a permite acest fenomen, lucru confirmat de faptul că la nivel plantar nu există vene care să asigure o perfuziune rapidă între reţeaua profundă şi cea superficială, ci doar câteva comunicante, ceea ce nu permite o descărcare suficient de rapidă a primei către cea de-a doua, aşa cum se observă în examenul Doppler.