Neurologie

Curs 1 Neurologie

- Motilitatea -I) Motilitatea voluntara (activa):

A. Statiunea (ortostatiunea): integrare armonioasa între sistemele motilitatii voluntare, sistemele de coordonare si echilibru, sistemele de reglare extrapiramidale, sistemul reticulat, sistemul cerebelos, sistemele medulare, sistemele proprioceptive de reglare a tonusului muscular.

Examinare: proba Romberg (daca statiunea e posibila). Pozitiva în:

- leziuni vestibulare –>dezechilibrare dupa câteva secunde

- leziuni proprioceptive –> dezechilibrare imediata

- în leziuni cerebeloase, semnul pseudo - Romberg (dezechilibrul nu apare la închiderea ochilor ci la micsorarea bazei de sustinere)

- scaderea fortei musculare

- tulburari ale coordonarii agonisti/antagonisti

- tulburari mari de sensibilitate

- diskinezii cu miscari ample si bruste

B. Mers, salt uniped, fuga: acte motorii complexe, necesitând integrarea functiilor sistemului piramidal, extrapiramidal, cerebelos, vestibular, a aferentelor proprioceptive si a sistemului muscular.

Mers, de urmarit:

- marimea bazei de sustinere

- amplitudinea flexiei si extensiei m.i.

- miscarile pendulare asociate ale m.s.

- marimea pasului, modul aplicarii si desprinderii plantei (de) pe sol

- directia

- raportul dintre trunchi si membre si dintre cap si trunchi

- oprirea si întoarcerea din mers

Tipuri particulare de mers:

1. Cosit: sdr. piramidal în faza spastica (sechelara); datorat spasmului cu predominanta pe extensori la nivelul m.i., care nu mai permite flexia gambei (inertiala, nu activa), ceea ce se compenseaza printr-o miscare de circumductie a membrului afectat.

2. Stepat: paralizia nervului sciatic politeu extern; cu imposibilitatea flexiei dorsale a piciorului si aplicarea plantei pe sol începând cu vârful. Poate exista si o înclinare compensatorie a bazinului de aceeasi parte.

3. Pendulant: sdr. bipiramidale (leziuni pe ambele emisfere); cu doua cârje, alternând sprijinul pe acestea cu sprijinul pe m.i.;spasticitate accentuata

4. Digitigrad: contracturi accentuate la nivelul m.i.; bolnavul nu poate calca decât pe vârfuri.

5. Cerebelos (ebrios): leziuni cerebeloase; cu baza larga de sustinere, m.s. departate de corp, cu tendinta de deviere în toate directiile.

6. Dansant: în coree; miscari total aberante ale capului, membrelor, trunchiului.

7. Leganat (de rata): distrofii musculare progresive; datorat atrofiilor musculaturii centurii pelviene, cu înclinarea trunchiului de partea opusa la fiecare pas.

8. Din hemiplegia isterica (boala fara substrat organic): piciorul “paralizat” e avansat în extensie, pe linie dreapta (nu circular).

9. Talonat->stari cu tulburari mari de sensibilitate profunda;pacientul ridica dezordonat picioarele azvârlindu-le înainte,calca pe calcâi

Se mai examineaza: întoarcerea brusca, urcare- coborâre pe scari, mers pe vârfuri, pe calcâie, lasarea pe vine, etc.

C. Miscari segmentare: ar trebui comandate toate miscarile fiziologice din toate articulatiile, ceea ce ar dura foarte mult, deci se face un examen tintit. Se urmaresc:

- amplitudine

- viteza

- mod de executie

- simetrie (!) dreapta-stânga

D. Forta musculara: examinatorul se opune miscarilor comandate bolnavului. Examinare comparativa, simetric. Pentru flexorii degetelor mâinii se poate face o cuantificare cu dinamometre. Exista o scala de gradare a intensitatii deficitului de forta musculara:

0 – deficit total (fara contractie)

1 – contractie fara deplasarea segmentului

2 – deplasare numai în plan orizontal

3 – deplasare posibila si pe verticala (învinge gravitatia)

4 – posibilitatea unei contractii împotriva rezistentei examinatorului

5 – forta musculara normala

Deficitul:

a) paralizie (plegie) –> deficit total, nu se poate face nici o miscare cu grupul muscular afectat.

b) pareza –> deficit partial, cu diminuarea în grade diferite a fortei de contractie

Probe de pareza:

M.i.:

1. Barré: pacient în decubit ventral; se flecteaza gambele la 50-60 de grade fata de orizontala, iar pacientul încearca sa pastreze pozitia; gamba de partea deficitara tinde sa cada.

-leziune periferica->gamba cade continuu (nu exista sensibilitate proprioceptiva)

-leziune piramidala->gamba oscileaza si cade treptat

2. Mingazzini: pacient în decubit dorsal; coapsele si gambele flectate la 90 de grade, m.i. departate la 5-10 cm; gamba de partea deficitara cade.

3. Grasset: pacient în decubit dorsal; coapsele flectate 45-60 de grade, gambele în extensie, m.i. departate; membrul de partea afectata cade.

4. Vasilescu: pacient în decubit dorsal; flectarea rapida a coapselor si gambelor, fara alipirea picioarelor si fara desprinderea cacâielor de pe pat. M.i. cu deficit ramâne în urma.

M.s.:

Proba bratelor întinse (Barré-Rohmer): ridicarea la orizontala a bratelor în extensie, pâna la nivelul umerilor, cu mâinile în supinatie; bratul cu deficit cade si/sau face pronatia mâinii.

Altele: mers pe vârfuri, pe calcâie, salt uniped, genuflexiuni.