Nursing în chirurgie generală

CAPITOLUL I: GENERALITĂȚI

1.Organizarea serviciului chirurgical

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, ce deține personalitate juridica, având rolul furnizării de servicii medicale. Poate avea un caracter public, public cu secții private sau privat. Un statut aparte îl detin spitatele de urgența - aceste pot fi inființate si pot funcționa doar ca si spitale publice.

Unitatile medicale de tip spitalicesc acorda o varietate de servicii ce pot avea fie o natura preventiva fie una curativa sau de recuperare și/sau paleative.

Spitalele au o structură organizatorică percis delimitată in: secții, laboratoare, servicii de diagnostic si tratament ,structuri de primiri urgența, asistența prespitalicească și compartimente în domeniul administrativ-gospodaresc (spălătorie, bucătărie și cele care se ocupa de situația economică și administrativă a acestuia).

Secția de chirurgie reprezinta una din secțiile componente ale unui spital. Pentru buna funcționalitate a unei astfel de secții trebuie avute in vedere o serie de aspecte precum :

amplasarea- de preferat o zona cât mai restrasă și mai izolată de celelalte secții ale spitalului dar totodata acestea trebuie să dețină o excelentă comunicare cu secțiile de terapie intensivă care sa facă posibilă o deplasare în timp util a bolnavului la nevoie.

Secția propriu-zisă se compune din mai multe incăperi cu structură și roluri distincte:

a) Ambulatorul-este parte integrantă a fiecărui serviciu, care asigură asistența medicală fără internarea bolnavului. La acest nivel se efectuează consultația medicală de specialitate, se stabilește diagnosticul (inclusiv prin explorări paraclinice), se indică și în cazurile simple, se aplică terapia corespunzătoare, iar în celelalte se programează internarea și chiar intervenția chirurgicală și se dispensarizează postoperator bolnavii. Ambulatorul trebuie organizat astfel încât să poată acoperi toate aceste activități. El trebuie să cuprindă: sala de consultații, sala de mici intervenții și o registratură-arhivă.

b) Saloanele - încaperi cu un anumit număr de paturi destinate pacienților, de preferat rezerve cu 1-2 paturi care să ofere intimitatea și confortul necesar.

În cazul saloanelor cu mai multe paturi acestea se pot separa cu ajutorul paravanelor. Organizarea saloanelor respectă normele sanitaro-antiepidemice de spațiu, luminozitate și aerisire, de instalații sanitare. Numărul pacienților dintr-un salon este unul limitat, un numar prea mare de bolnavi favorizează contaminarea mediului din salon. Împărțirea in saloane a bolnavilor se face pe baza unui algoritm ce are la bază mai multe criterii de clasificare: în cadrul saloanelor septice - sunt internați cei cu supurații , infecții și aseptice cei cu risc infecțios redus. Pacienții care se gasesc intr-o stare mai gravă sunt separați de cei cu o evoluție favorabilă.

c ) Blocul operator - unitate complet separată de restul spațiului de spitalizare;este departamentul unde se desfășoară activitățile chirurgicale și unde lucrează personalul care are o activitate operatorie: chirurgi, anesteziști,asistente,infirmiere. Acesta este organizat și dotat pentru a corespunde principiilor asepsiei și antisepsiei, complexității și eficienței activităților ce se desfășoară la acest nivel.Este compus dintr-un numar de săli de operație a căror colaborare cu secția de terapie intensivă e esențială.Acesta cuprinde la rândul său o serie de alte săli cu funcții de o deosebită importanță:

- Filtrul: incăpere a blocului operator in care personalul care urmează să participe la intervenția chirurgicală, își schimba îmbrăcămintea cu una curată, dacă e posibil sterilă. Tot aici se realizează echiparea cu bonetă, mască, saboți.

- Sala de spălare: locul de pregătire a chirurgilor imediat inainte de intrarea in sală. Aici are loc spălarea mâinilor. Încăperea deține o serie de substanțe cu efect antiseptic, bureți, săpunuri.

- Sala de operație propriu: zisă este incăperea in care are loc actul operator. Acesta trebuie sa fie adaptata atât operațiilor cu abordare clasica si totodata celor laparoscopice (minim invazivă). Mai recent acestea sunt dotate și pentru chirurgia robotizată.

Elementul central al acestei încăperi e reprezentat de masa de operație. Mesele pentru sala de operatie constau dintr-un blat si un suport de bază fix care susține blatul. Blatul este de regula impartit in 3-4 sectiuni: cap, corp (una sau doua sectiuni) si picior/laba. Fiecare sectiune poate fi ajustată sau indepartată în funcție de poziționarea optimă a pacientului. Sunt disponibile accesorii care se atașeaza la blat pentru sporirea uzabilitatii (a usurintei folosirii in mod eficient) a mesei.