Oncologie Generală

Oncologie Generală

Evidenţa bolnavului oncologic

Centrul Oncologic –cel puţin un cabinet de oncologie medicală în care funcţionează pe lângă personalul cu atribuţii medicale şi personal cu atribuţiuni de introducere a datelor specifice în Registrul de Cancer.

Registrul de CANCER-bază de date în care sunt REC toţi pacienţii cu neoplazii maligne nou diagnosticate, pe baza CNP.

Fişa ONC 1-formular de raportare a unui caz de cancer-este documentul care este completat de către medicul care a stabilit diagnosticul de cancer la un nou pacient, indiferent de specialitatea medicului. (familie, pneumolog, chirurg, oncolog).

Fişa ONC 2-fişa de evidenţă a bolnavului de cancer-este documentul deschis de către registratorul medical la prima prezentare a unui pacient oncologic la un centru de oncologie. Este documentul în care sunt prezentate toate incidentele medicale (consult, internare, externare) ale pacientului respectiv. Această fişă este completată numai de MEDICUL ONCOLOG.

COMISIE DE DIAGNOSTIC ŞI INDICAŢIE TERAPEUTICĂ –comisie medicală compusă din minim 3 membri din care unul este cel puţin oncolog medical, restul fiind: oncologi medicali, chirurgi, ginecologi, urologi, anatomo-patologi. Aceasta este o comisie care stabileşte ce investigaţii mai sunt necesare pentru diagnosticul de cancer.

Diagnosticul de cancer este confirmat numai în momentul stabilirii rezultatului HP.

Cancerul-definiţie, importanţă, erori de diagnostic în oncologie

Cancerul este o masă tumorală de ţesut , care prezintă o creştere în exces, neconcordantă , şi persistă după încetarea stimului. In prezent se consideră că , cancerul este o boală genetică a celulelor somatice.

ERORI DE DIAGNOSTIC ÎN CANCER

1. bolnav(ascunde diagnosticul)—frică, teamă, necunoaştere

2. medic(supradiagnostic/subdiagnostic)

3. boală-evoluţie ascunsă fără posibilităţi clinice şi paraclinice de diagnostic

IMPORTANŢĂ

• cancerul este o afecţiune la care în majoritatea cazurilor se soldează cu deces

• nu există un tratament astfel încât să vindece complet boala  consum ridicat de resurse umane , medicamente, materiale sanitare

• afectează toate vârstele /toate sexele

• problemă majoră se sănătate publică

Epidemiologia descriptivă-caracteristici, metodologie

Cuprinde:

• definirea şi delimitarea exactă a ariei geografice pt comunitatea studiată

• culegerea completă şi exactă a datelor

• definirea perioadelor de timp a observaţiilor

• descrierea clară a

1. datelor despre cancer în ansamblu

2. date pe localizări anatomice

3. nr de cazuri de cancer fără alte elemente

Metodologie:

• compararea datelor pt 2 sau mai multe arii geografice

• termenii utilizaţi sa fie clar definiţi

• OMS, UICC

• Observarea datelor corecte =>lipsuri din FO

• Mobilizarea pop

Principalii parametrii utilizaţi în determinarea frecvenţei de cancer

1. riscul

2. rate şi proporţii

RISCUL

Riscul relativ este definit ca raportul dintre probabilitatea de a face cancer în cazul unei expuneri la factorii de risc , a unui grup populaţional şi probabilitatea de a face cancer în cazul unui grup populaţional neexpus la factorii de risc.

Riscul atribuabil este definit ca proporţia cancerului la persoanele expuse la factorul de risc.

Cu cât riscul relativ creşte cu atât probabilitatea ca asocierea între factorul de risc şi boală , să fie primară creşte.

RATE + PROPORŢII sunt măsuri ale frecvenţei bolii , reprezentând indicatori privind riscul , de a face cancer.

• Prevalenţa- reprezintă frecvenţa cazurilor noi şi vechi de cancer la un moment dat într-o populaţie , pe sexe, grupe de vârstă, pe cauze de boală.

• Incidenţa- reprezintă frecvenţa cazurilor noi de cancer într-o populaţie pe sexe, grupe de vârstă, pe cauze de boală. Ea dă o estimare a riscului dezvoltării cancerului pe parcursul unei perioade de timp, spre deosebire de prevalentă care măsoară numărul de cazuri existente.

• Fatalitatea- reprezintă rata persoanelor decedate prin cancer din nr total al bolnavilor de cancer dintr-o perioadă.

• Mortalitatea- reprezintă % persoanelor care mor datorită cancerului , din nr total de decese.

Teorii privind apariţia cancerului

• Teoria mutaţiei genetice -afirmă k apariţia cancerului s-ar datora unor anomalii ale genenelor care reglează creşterea şi diferenţierea celulară. Aceste modificări genetice pot fi ereditare sau pot să apară în timpul vieţii sub acţiunea carcinogenă a factorilor de risc. În favoarea acestei teorii au fost adăugate următoarele argumente:

1. influenţa constituţiei genetice datorită constatării că anomaliile cromozomiale sunt frecvent asociate cu neoplaziile maligne

2. prezenţa anomaliilor cromozomiale în celula canceroasă a căror intensitate şi frecvenţă sunt proporţionale cu stadiul evolutiv al bolii

3. corelaţia dintre mutagenitate şi carcinogenitate care prezintă o relaţie direct proporţională într ele

• Teoria diferenţierii aberante- consideră cancerul ca fiind secundar tulburărilor funcţionale ale mecanismelor de reglare genetică fără modificări de structură

• Teoria virotică- a dus la descoperirea oncogenelor virale şi a omoloagelor acestora normale, protooncogenele. Conform acestei teorii , infecţia virotică pentru a putea iniţia o creştere tumorală trebuie ducă la integrarea propriei inflamaţii genetice a genomului celular gazdă, determinând transfomarea protooncogenelor normale.

• Teoria selecţiei celulare- consideră cancerul ca rezultatul selecţiei celulare cu autonomie şi malignitate crescândă.