Parazitologie

Parazit = organism ce trăieşte şi se hrăneşte permanent sau temporar pe seama altui

organism numit gazdă. Moartea gazdei antrenează şi moartea parazitului.

Parazitism = asociere permanentă sau temporară între două organisme vii, în urma

căreia beneficiază numai organismul parazit.

Ciclul biologic/ evolutiv/ de viaţă reprezintă totalitatea transformărilor necesare şi

obligatorii prin care trece un parazit, care se desfăşoară într-o ordine precisă, la una sau mai

multe gazde succesive, cu sau fără pasaj în mediul exterior.

Clasificarea paraziţilor:

1. endoparaziţi: localizaţi în interiorul gazdei (în celule, în tubul digestiv, în aparatul

respirator, sânge, limfă, sistemul nervos, diverse căi de excreţie); pot fi intra- sau

extracelulari; sunt majoritari.

2. ectoparaziţi: trăiesc pe tegumentul gazdei (Sarcoptes scabiei, păduchii, puricii,

ploşniţe, căpuşe, ţânţari); sunt vectori ai altor boli parazitare, bacteriene sau virale.

I. Endoparaziţii

A. Protozoare – unicelulare:

- Rhizopode (Amoebe)

- Flagelate

- Sporozoare

- Ciliate

- cu taxonomie incertă

B. Helminţi = Metazoare (viermi) – multicelulare:

- Cestode

- Trematode

- Nematode

- Pentastome

A. 1. Clasa Rhizopoda

- amoebe patogene: Entamoeba histolytica

- amoebe nepatogene: Entamoeba coli

- amoebe libere (condiţionat patogene, telurice): Naegleria fowleri, Achantamoeba spp.

Entamoeba histolytica

- produce la om amoebiază asimptomatică la purtători sau simptomatică:

1. intestinală (dizenteria amoebiană) – primară

2. extraintestinală (abcesul amoebian organic; amoebiază cutanată) – secundară

amoebiazei intestinale

- distribuţie geografică:

- amoebiaza asimptomatică – pe toate continentele

- amoebiaza simptomatică/ boală – mai frecventă în ţări tropicale, subtropicale

şi cu climat mediteranean

2

Morfologie

1. Trofozoit (formă vegetativă):

- 20-30 μm, unicelular

- un nucleu caracteristic: ,,roată cu spiţe”

- citoplasmă net diferenţiată în endoplasmă (granulară) şi ectoplasmă (hialină)

- dacă în endoplasmă se găsesc hematii fagocitate = caracter de patogenitate

- un pseudopod emis de ectoplasmă în direcţia de mişcare

- forma cu patogenitate nu rezistă în mediul exterior

2. Chist:

- 10-18 μm, sferic

- tetranucleat când e matur

- baghete siderofile/ corpusculi cromatoizi/ cristaloizi (glicogen)

- forma de rezistenţă în mediul exterior, forma infectantă pentru om, forma de

înmulţire a parazitului

Transmitere

- 90% pe cale digestivă, prin consum de apă sau alimente contaminate cu chisturi

tetranucleate, mâini murdare

- contact homosexual, practici sexuale oro-anale

- sursa de infecţie este omul, mai ales purtătorii asimptomatici (elimină chisturile)

Ciclul biologic

Ingestie chist tetranucleat (apă/alimente contaminate) → dechistare în intestin:

trofozoiţi – diviziune binară → colon (mucoasă cec, sigmoid, rect) →

→ A. Tulpini nepatogene: multiplicare, închistare, eliminare chisturi,

contaminarea mediului

→ B. Tulpini patogene: abces în buton de cămaşă (leziune caracteristică

prin acţiune histolitică, hematofagă a trofozoiţilor) → eliminare trofozoiţi cu scaun dizenteric

(când peristaltismul este crescut nu au timp să se formeze chisturi)

Purtătorul sănătos şi bolnavul cronic sau sub tratament specific elimină chisturi (ciclu

complet). Bolnavul în fază acută elimină trofozoiţi (ciclu incomplet).

Patogenie

- datorită multiplicării trofozoiţilor în grosimea peterelui intestinului gros (efect litic)

- incubaţia: în funcţie de doza infectantă, tulpină, condiţiile locale şi rezistenţa

individuală

- mecanism: trofozoitul de Entamoeba histolytica aderă de epiteliul cecal, eliminând

enzime litice care produc microulceraţii în mucoasă ce ajung la nivelul submucoasei

intestinale; aici, leziunea se lărgeşte, parazitul se multiplică → leziune primară = abces în

buton de cămaşă; consecinţa este amoebiaza intestinală/ dizenteria amoebiană

Evoluţia de la leziunea primară:

- unirea abceselor → ulceraţii mai mari, care se vor vindeca cu fibroza porţiunii de

colon afectate (,,coarda colică”).