Patologia Chirurgicală a Splinei

I. SCURT RAPEL DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SPLINEI

Splina = organ limfoid abdominal situat în hipocondrul stâng, având func¬tii importante în fagocitoza (a elementelor figurate perimate, ca si a an¬tige¬ne¬lor straine ajunse în splina), raspunsul imun si citopoieza (rol he¬mato¬po¬ie¬tic în viata fetala si ulterior în cazul unor anemii severe si leu¬cemii mieloide, rol limfopoietic în viata matura), în acelasi timp reprezentând si un principal depozit sangvin al organismului.

În medie, are o lungime de 12-14 cm, o latime de 6-8 cm (diametru trans¬versal) si o grosime de 3 cm (diametru antero-posterior); greutatea difera în functie de cantitatea de sânge depozitat (mai mare în timpul digestiei), fiind în medie de 150-200 g (scade la vârste înaintate).

Embriologic, splina începe sa se dezvolte la sfârsitul primei luni de viata intrauterina, când, în mezogastrul dorsal, prin proliferarea mezenchimului si a epiteliului celomic care îl înveleste, apare mugurele (primordiul) sple¬nic, care initial este fragmentat, dar ulterior fuzioneaza într-un organ com¬pact (aspectul lobulat al splinei dispare foarte repede).

Splina prezinta o fata diafragmatica (parietala) si o fata viscerala, o mar¬gi¬ne inferioara si o margine superioara, o extremitate posterioara si o ex¬tre¬mitate anterioara; fata viscerala prezinta o impresiune gastrica, o impre¬siu¬ne renala si o impresiune colica, între care se gaseste hilul splenic ce contine pediculul splenic (vasele si nervii splinei).

Splina este asezata în regiunea cavitatii abdominale delimitata superior de diafragm si inferior de mezocolonul transvers, posterior de stomac (regiune numita clinic „loja splenica”); proiectia la suprafata a splinei se realizeaza prin intermediul diafragmului, al recesului pleural costofrenic stâng si, par¬tial, al lobului inferior pulmonar stâng (axul longitudinal al organului este oblic si paralel cu coasta X; extremitatea posterioara ajunge la coasta IX în vecinatatea coloanei vertebrale, în timp ce extremitatea anterioara coboara pâna la coasta XI).

Peritoneul acopera splina în întregime în dublu strat, cu exceptia hilului, un¬de peritoneul visceral se uneste cu marginea dreapta a omentului ma¬re, for¬mând ligamentele gastrosplenic (contine vasele gastrice scurte) si sple¬no¬re¬nal (contine vasele lienale, eventual si coada pancreasului), ce delimiteaza între ele recesul lienal al bursei omentale. În afara acestor 2 ligamente prin¬ci¬pale, splina mai are raporturi directe sau indirecte cu: lig. gastrofrenic, lig. frenocolic, lig. splenocolic, lig. splenofrenic, lig. pan¬cre¬a¬to¬splenic, lig. pan¬cre¬a¬tocolic si plica presplenica (fald peritoneal ce contine adesea vasele ga¬stro¬epiploice, fiind situat anterior de lig. gastro¬splenic).

Splina este învelita la suprafata de peritoneul visceral ce formeaza tunica seroasa, sub care se gaseste tunica fibroasa numita clasic si capsula splinei.

Capsula este foarte friabila, ca de altfel splina însasi, ceea ce explica ris¬cul mare de injurie splenica în cursul manevrelor chirurgicale din veci¬natate lipsite de finete; este formata din fibre colagene, fibre elastice si fibre mus¬culare netede, ultimele fiind slab reprezentate la om si astfel neputând pro¬duce o splenoconstrictie puternica ca la unele specii de mamifere.

Tesutul splenic din interiorul capsulei este numit pulpa splinei. Capsula splenica trimite spre interior tracturi conjunctive numite trabecule splenice, ce formeaza o retea suportiva pentru pulpa splinei si contin vasele tra¬be¬cu¬lare (ramificatii ale vaselor din hil); între capsula si trabecule se gaseste o re¬tea de tesut reticular ce formeaza sche¬letul reticular al splinei.