Patologie medicală

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Rămâne cel mai important mijloc terapeutic. La fiecare medicament se deosebesc:

- doza terapeutică: variază între doza minimă la care apare efectul dorit şi doza maximă;

- doza maximă: cea mai mare doză suportată de organism, fără să apară fenomene toxice;

- doza toxică: cantitatea de medicament care, introdusă în organism, determină fenomene toxice;

- doza letală: care determină moartea bolnavului.

Diferenţierea substanţelor, în afară de doză, depinde şi de calea de administrare şi de capacitatea de absorbţie. Medicamentele de uz extrem şi intern şi se pot introduce pe cale:

- cutanată (fricţiuni, ungere),

- digestivă (absorbţie, clismă),

- respiratorie (inhalare - aerosoli),

- parenterală (injecţii, perfuzii etc.), rahidiană.

Medicamentele sunt eliminate prin scaun, urină, transpiraţie, salivă, aerul expirat.

Supradozajul medicamentos sau absenţa eliminării, duc la intoxicaţie.

Medicamentele sunt prescrise de medic, dar trebuie să se cunoască:

- dozele medicamentelor;

- indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse şi incompatibilităţile medicamentelor;

- calea de administrare şi modul de administrare;

- fenomenele de obişnuinţă, de rezistenţă

- toxicomanii (morfina, cocaina),

- fenomene de intoleranţă şi de hipersensibilitate

După gradul lor de toxicitate, medicamentele sunt:

- toxice,

- stupefiante

- medicamente obişnuite.

Se mai disting:

- medicamente oficinale, preparate anterior în farmacie;

- medicamente magistrale, preparate după prescripţia dată de medic;

- specialităţi farmaceutice, realizate în laboratoare specializate, însoţite de indicaţia referitoare la compoziţie, administrare etc.

OMS – criterii de prescriere rationala

Medicatia generica = medicatie ce nu mai este protejata de patent (10-15 ani de la descoperire e protejata in fata copierii)

• Medicatie etica = medicatie eliberata numai cu prescriptie medicala, reclama doar in reviste de specialitate

• Medicatie OTC (over the counter) = medicatie eliberata fara reteta reclame pt publicul larg

• Denumire comerciala = marca depusa = produs

medicatie esentiala = medicatie care satisface majoritatea cerintelor terapeutice a pacientilor dintr-o zona geografica

orfane = medicatie adresata afectiunilor foarte rare dintr-un anumit areal

Etape de seletie a tratamentului medicamentos rational:

- stabilirea obiectivului terapeutic

- medicamente uzuale sunt adecvate pentru pacient?

- verificarea eficientei si sigurantei tratamentului

- elaborarea prescrierii – initierea tratamentului

- informarea si instruirea pacientului asupra tratamentului si avertizarea sa cu privire la reactiile adverse

- monitorizarea (si orirea) tratamentului

- abestenta aderentei la tratament

- solicitareade tratament prfilactic

- combinatii diverse ale celor de mai sus

Etapele alegerii unui medicament:

- precizarea diagnosticului

- precizarea obiectivului terapeutic

- inventar al grupelor terapeutice eficiente

- alegerea unui grup eficient terapeutic conform cu criteriile

- alegerea unui medicament

Factori de risc crescut / grupe

- sarcina

- lactatie

- copii

- batrani

- patologie asociata: insufficienta hepatica, insuficienta renala

- alergii

- asocieri medicamentoase, interactiuni

Simtomatologie specifică afecţiunilor

aparatului respirator

Catarul, rinoreea, obstrucţia nazală

Sunt simptome frecvente.

- De regulă sunt greu de diferenţiat clinic de rinitele alergice, dar guturaiul este mult mai frecvent în perioadele de iarnă, iar rinitele alergice au caracter sezonier (contactul cu alergeni, polen).

- Rinitele alergice au rinoree apoasă iar rinoreea din viroze este de regulă galben-verziue.

- Rinoreea cu sânge este frecventă, dar nu are semnificaţia hemoptiziei (sputa cu sânge).

- Obstrucţia nazala completă cu pierderea mirosului apare în polipoza nazală.

Tusea este cea mai frecventă manifestare a infecţiilor tractului respirator. Cea mei frecventă cauză a unei tuse cu durata mai scurtă este infecţi acută a tractului respirator (bacteriană sau virală). În majoritatea acestor cazuri este auto-limitată şi nu necesită tratament special.

Tusea cronică este definită ca tuse care persistă peste trei săptămâni. Dacă tusea persistă sau reapare se impun investigaţii ulterioare!

Atitudinea corectă în tuse este stabilirea etiologiei şi nu tratamentul imediat !

După caracterul tusei avem:

1. Tusea uscată , fără expectoraţie sau iritativă, spastică uneori – pleurezie –tusea pleurală ; bronşite ; TBC ; neoplasme ; faringite ; lariongite ; bronşita acută în faza neproductivă iniţială ; ast bronşic în criză ; adenopatii traheobronşice. Tusea lătrătoare

2. Tusea chintoasă se caracterizaeză rin accese repetate de, spastice urmate de inspir profund şiuerător, zgomotos care se succed în reprize sau « chinte », tusea convulsivă

3. Tusea productivă este simptomul dominant în bronţite acute, cronice, bronşiectazii, TBC, pmumonii, supuraţii pulmonare, bronhopneumonii.

După accesele violente de tuse poate să apară reflex sincopa vago-vagală sau vărsături (tuse emetizantă).

Sputa

Sputa mucoasă este clară şi albă. Sputa galbenă este datorată prezenţei materialului celular: celule epiteliale bronşice, neutrofile sau eozinofile. Sputa galbenă nu înseamnă obligatoriu infecţie, poate conţine numei eozinofile, de ex. în astmul bronsic. Producerea unei canitati mai mari de 100ml spută pe zi sugerează bronşiectazie.

Sputa hemoptoică poate fi cu striuri de sânge până la hemoptizie francă.

În cazul hemoptiziei trebuie ştiut că:

1. Cea mai frecventă cauză de hemoptizie este infecţia acută respiratorie

2. Alte cauze sunt infarctul pulmonar, cancerul bronhopumonar, tuberculoza

3. Sputa aerată, rozată apare în edemul pulmonar acut

4. In bronşiectazii sputa hemoptoică este amestecată cu material purulent

5. Hemoptiziile masive apar în bronşiectazii sau TBC

6. Cauze neobişnuite de hemoptizie sunt sindromul Goodpasture, hemosideroza pumonară, stenoza mitrală cu hipertensiune pulmonară secundară, tulburările de coagulare, malformaţii vasculare pulmonare, tumori benigne şa.

Obligatoriu se va efectua de urgenţă examen Rx pulmonar +/- bronhoscopie.

Spre deosebire de sângeraea digestivă superioară sau din sfera ORL în cazul hemoptiziei sângerarea este precedată de tuse sau de gâdillătură retroternală, sângele fiind aerat, alcalin. În sângerarea digestivă pH-ul este acid, este exprimată prin văsătură, poate conţine resturi alimentare.