Pediatrie - Recuperare Curs 4

ELEMENTE

DE BAZĂ ALE KINETOTERAPIEI

Clasificarea tehnicilor kinetoterapiei pleacă de la recunoaşterea celor trei proprietăţi fundamentale ale aparatului locomotor:

-activitatea motorie;

-capacitatea de a putea fi mişcat pasiv;

-starea de repaus.

Tehnici anakinetice

A. Imobilizarea

Este o tehnică anakinetica caracterizata de mentinerea mai mult sau mai putin prelungită a corpului in intregime sau a unui segment, in pozitie nemişcata, simplu sau cu ajutorul unor instalatii sau aparate.

Din punctul de vedere al scopului pentru care se recurge la imobilizare, distingem:

a) imobilizare de punere in repaus;

b) imobilizare de contentie;

c) imobilizare de corectie.

Pentru o imobilizare corectă trebuie respectate cateva reguli fundamentale:

-aparatul de imobilizare sa nu jeneze circulatia şi sa nu provoace leziuni tegumentare sau durere;

-segmentele sa fie imobilizate în poziţii funcţionale;

-in timpul imobilizării sa se mentina tonusul muscular prin contractii musculare izometrice.

Tehnici anakinetice

B. Posturile

Reprezintă poziţii ale corpului sau ale unor segmente impuse, cu scop terapeutic sau preventiv, pentru a corela sau evita instalarea unor devieri ale staticii, poziţii vicioase sau pentru a facilita un alt proces fiziologic:

a) posturile corective: libera, libera-ajutata sau fixata se adreseaza numai partilor moi al caror tesut conjunctiv poate fi influentat.

De un mare interes in recuperarea mobilitatii articulare sunt posturile seriate care fixeaza orice caştig de amplitudine şi permite reluarea recuperării de la unghiul nou obtinut in şedintele anterioare.

b) posturile de facilitare cele mai utilizate sunt:

– posturile de drenaj bronşic;

– posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere;

– posturile facilitatorii respiratorii sau cardiace

– posturi de drenaj biliar.

Tehnici kinetice

Elementul definitoriu il reprezintă mişcarea şi/sau contractia musculara.

-Tehnici kinetice dinamice

-Tehnici kinetice statice

Tehnici kinetice dinamice

-A. Mobilizarea pasiva

-B. Mobilizarea activa

A. Mobilizarea pasiva

Definind miscarile pasive D. Gardiner arata ca acestea “se fac cu ajutorul unei forte exterioare in momentul inactivitatii musculare totale, determinata de boala sau al unui maxim de inactivitate musculara determinata voluntar”.

Deci, subiectul nu va face travaliu muscular

A. Mobilizarea pasiva - efecte

-asupra aparatului locomotor:

– mentine amplitudinile articulare normale, prevenind redorile;

– mentine troficitatea structurilor articulare in cazul paraliziilor segmentului respectiv;

– creste amplitudinea articulara prin asuplizarea structurilor capsulelor ligamentare, prin intinderea tendomusculara, a tesutului cutanat si subcutanat, prin ruperea aderentelor la planurile de alunecare,cand din varii motive a fost “intepenita”;

– mentine sau chiar creste excitabilitatea musculara (legea lui Wekskull: excitabilitatea unui muschi creste cu gradul de intindere);

– diminua contractura - retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului ( reactia de alungire ); declanseaza

( stretch-reflex-ul ) prin miscarea pasiva de intindere a muschiului,care determina contractie musculara;

– prin muschi, modeleaza osul;

– previn osteoporoza.

A. Mobilizarea pasiva - efecte

-asupra sistemului nervos si a tonusului psihic:

– mentin (memoria kinestezica ) pentru segmentul respectiv, prin informatia proprioceptiva pornita de la receptorii articulari si periarticulari, facand necesara prezenta kinetoterapeutului langa pacient,

– au un rol important in mentinerea moralului acestuia, cresc speranta vindecarii;

– evita pierderea schemei corporale;

-asupra aparatului circulator:

– ritmate, miscarile pasive au efecte mecanice ale unui pompaj asupra vaselor mici si asupra circulatiei venolimfatice de intoarcere;

– previn sau elimină edemele de imobilizare; pe cale reflexa pornita de la receptorii senzitivi articulari si musculari, declanseaza, prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, ca si o usoara tahicardie;

-asupra altor aparate si sisteme:

– mentin troficitatea tesuturilor; de la piele la os ;

– mentin troficitatea segmentelor imobilizate;

– maresc schimburile gazoase la nivel pulmonar si tisular;

– cresc tranzitul intestinal si usureaza evacuarea vezicii urinare;

-este posibil sa influenteze si unele relee endocrine.

A. Mobilizarea pasiva

Conditiile de realizare a miscarilor pasive (1):

-cunoasterea foarte exacta a suferintelor pacientului şi a diagnosticului, precum si a starii morfopatologice a structurilor care vor fi mobilizate.

-mobilizarea pasiva trebuie executata de cadre bine antrenate in aceasta tehnica. Lipsa de profesionalism a kinetoterapeutului este o contraindicatie pentru utilizarea miscarilor pasive;

-ne vom asigura(daca e posibil) de colaborarea si intelegerea bolnavului asupra manevrelor care urmeaza sa i se execute.

-pacientul va fi pozitionat in asa fel, incat sa se ofere un maximum de confort tehnic de lucru pentru kinetoterapeut, dar si pentru el insusi. Este de preferat ca segmentul ce urmeaza a fi supus mobilizarii pasive sa fie descoperit, fara imbracaminte;

-miscarea se executa pe directiile fiziologice, cu amplitudine maxima, de preferinta asociind pozitii sau miscari de facilitare;

A. Mobilizarea pasiva