Poluarea Apei

Curs. 1 Necesarul de apă şi modul de acoperire

APA - este un constituent esenţial al materie vii.

- rol deosebit în desfăşurarea proceselor vitale.

- reprezintă mediu propice de producere a diferitelor procese fiziologice.

Fără apă reacţiile biologice ale organismului ar fi imposibile .

În organism apa se găseşte într-un echilibru stabil, în sensul că pierderile şi aportul sunt echivalente.

Nevoia de apă /24 h a unui om adult este 2,5 l din care 1,5 l îl constituie apa ca atare, restul fiind reprezentată de cantitatea care intră în restul de alimente, şi de apa care ia naştere în procesele metabolice din organism.

Pierderea de apă din organism/24 h este tot 2,5 l din care 1,5 l pe cale renală, restul se pierde prin piele, plămîni şi tubul digestiv.

În afară de apa utilizată pentru nevoi strict fiziologice, omul foloseşte apa şi în curăţenie, nevoi gospodăreşti.

Cantitatea minimă de apă necesară nevoilor fiziologice ar fi de 5 l/24 h, dacă adăugăm şi celelalte ar fi de 100 l.

Colectivităţile umane utilizează apa în diferite scopuri : scop urbanistic (pentru curăţarea străzilor, spaţiile verzi), scop industrial (în procese tehnologice) şi în agricultură.

Cantitatea totală de apă care se utilizează unei localităţi împărţită la numărul de locuitori şi numărul de zile dintr+un an reprezină consumul specific de apă care se exprimă în litri. ( l/locuitor şi zi)

Acest consum se stabileşte în funcţie de mărimea localităţii, planul de dezvoltare urbană, nivelul de dezvoltare al industriei.

Studiile au arătat că rezervele de apă teoretic epuizabile sunt departe de a fi insuficiente.

Circuitul apei în natură

În mod natural apa se găseşte într-un circuit continuu. Astfel apa rîurilor, lacurilor, oceanelor şi mărilor se evaporă şi trece în atmosferă sub formă de apă atmosferică.

Aceasta este purtată de curenţii de aer până întâlneste zone mai reci, când se condensează şi cade la suprafaţa solului sub formă de apă meteorică. Odată ajunsă pe sol, apa poate întâlni un strat permeabil, pe care îl străbate pâna întâlneste un alt strat impermeabil, rămânând la suprafaţa acestuia din urmă şi formând apa subterană.

În sfârşit, în cazul când suprafaţa solului este impermeabilă, apa meteorică împreună cu apa subterană, ajunsă la suprafaţă prin curgerea în sol, formează apa de suprafaţă.

Omul poate utiliza pentru nevoile sale fiecare din cele patru forme arătate mai sus, sub care se găseşte apa în natură. Rar se foloseşte apa atmosferică şi apa meteorică. În mod obişnuit se foloseşte apa subterană şi cea de suprafaţă.

Sursele de poluare ale apei

Poluarea apei constă în schimbarea calităţilor sale naturale ca urmare a primirii unor elemente din afară a.î. nu mai poate fi folosită în scopul în care era utilizată anterior. Poate fi consecinţa unor evenimente naturale, dar cel mai frecvent se produce în urma activităţilor umane.

Poluantii principali ai apei sunt reprezentati de germeni patogeni, substante chimice potential toxice, substante radioactive, suspensii diverse

Sursele de poluare a apei pot fi împărţite în 2 categorii şi anume: surse organizate şi surse neorganizate.

Sursele organizate - sunt cunoscute şi acceptate şi contra lor se pot lua măsuri de protecţie astfel încît să nu fie degradate.

- sunt reprezentate de reziduurile lichide (ape reziduale) ale diferitelor colectivităţi, apele reziduale comunale, apele industriale şi apele reziduale din sectorul zootehnic.

- sunt cele mai frecvente, permanente, cunoscute şi acceptate ca atare.

Sursele neorganizate sunt surse întîmplătoare, necunoscute şi ca atare imposibil de intervenit în protecţia apei. Aceste surse de obicei ridică cele mai multe probleme.

- sunt reprezentate de reziduurile solide depozitate pe malurile rîurilor, de apele de irigaţie reîntoarse şi încărcate cu substanţe chimice, de apele meteorice care culeg şi transportă diferite impurităţi de pe sol.

- au caracter accidental, nu sunt întotdeauna cunoscute şi nu pot fi stăpînite la fel ca cele organizate.