Principiile Chimioterapiei Antineoplazice

DATE GENERALE

Chimioterapia previne ca celulele canceroase să se multiplice, să invadeze, să metastazeze şi în final să ucidă gazda.

Chimioterapia se bazează pe principiul toxicităţii selective (efect marcat asupra multiplicării celulelor neoplazice şi creşterii tumorale cu efect toxic minim asupra celulelor normale cu rată rapidă de multiplicare – măduva osoasă, celulele germinale, celulele mucoaselor).

Inhibarea multiplicării celulare şi creşterii tumorale are loc la mai multe niveluri:

- sinteza şi funcţia macromoleculelor (ADN, ARN, proteine)

- organite citoplasmatice şi organizarea citoplasmei

- sinteza şi funcţia membranei celulare

Majoritatea citostaticelor îşi exercită efectul la nivelul sintezei şi funcţiei macromoleculelor.

Principiile biologice ale chimioterapiei se bazează pe:

- cinetica tisulară şi volumul tumoral

- rezistenţa la citostatice

- doza şi intensitatea dozei

- toxicitatea şi raportul terapeutic

Conceptele fundamentale ce guvernează acţiunea citostaticelor sunt:

- legile lui Skipper

- creşterea gompertziană

- ipoteza Goldie – Coldman

Legile lui Skipper

Aceste legi au fost formulate pe baza unor studii pe linii de celule maligne leucemice murine L-1210; în acest model tumoral toate celulele sunt în diviziune şi creşterea celulară este exponenţială.

Legile lui Skipper descoperite pe acest model stipulează că activitatea chimioterapicelor este influenţată de biologia creşterii tumorale:

1. Efectele citotoxice ale citostaticelor sunt o funcţie logaritmică; o anumită doză de citostatic va distruge o fracţiune constantă de celule indiferent de numărul de celule iniţiale = toxicitate fracţională

2. Citostaticele urmează o “cinetică de ordinul unu”; timpul de dedublare a celulelor tumorale este constant (curba de creştere semilogaritmică); aproximând câte celule sunt în tumoră se poate calcula câte cure de chimioterapie sunt necesare pentru distrugerea acestora.

3. Fracţiunea de celule tumorale distrusă este independentă de numărul iniţial de celule şi nu este niciodată 100%.

4. O singură celulă malignă poate da naştere prin diviziune unui număr letal de celule tumorale.

5. Există o relaţie invers proporţională între numărul de celule tumorale şi posibilitatea de vindecare a tumorii maligne prin chimioterapie.

Creşterea gompertziană

Creşterea tumorilor maligne solide umane este diferită de cea logaritmică a celulelor liniei L1210 (legile lui Skipper). Această creştere are un aspect grafic sigmoid şi se numeşte creştere Gompertziană.

Numărul celulelor tumorale se acumulează foarte lent iniţial. Ulterior apare o acumulare rapidă de celule ce ating o rată de creştere maximă, creştere logaritmică. Aceasta reprezintă faza log. Legile lui Skipper se aplică numai fracţiei de proliferare logaritmică, cea mai bună oportunitate din punct de vedere cinetic de a ucide cât mai multe celule. În final apare o rată de creştere mai lentă, faza de platou.

Pe baza creşterii Gompertziene a tumorilor s-au impus câteva principii practice în chimioterapie:

- Cu cât timpul de dedublare a unei tumori la începutul tratamentului este mai scurt cu atât răspunsul la chimioterapie este mai bun