Psihopatologie Clinică

Curs
9.3/10 (3 voturi)
Domeniu: Medicină
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 129 în total
Cuvinte : 79386
Mărime: 252.12KB (arhivat)
Publicat de: Alice-Selina Mazilu
Puncte necesare: 0

Extras din curs

1. INTÂRZIERILE MINTALE

1. Istoric

Primele referiri asupra IM au fost găsite în papirusurile egiptene de la Teba ( 1155 i.e.n.). În Grecia şi Roma antică, infanticidul sanogenic (atitudinea spartanilor faţă de copiii taraţi ) era o practică curentă. Henric al II-lea a promulgat prima lege care îi proteja pe aceşti oameni, ei fiind considerati "pupili" ai regelui. Abia în secolul XVIII, odată cu Revoluţia franceză şi cea americană, apare promovarea respectului faţă de individ, indiferent de condiţia lui socială (sclav) sau fizică (bolnavi mintali, orbi, surzi, întârziaţi mintali).

Primele forme organizate de tratament al IM au apărut în Elveţia şi s-au răspândit apoi în Europa şi America. Sub influenţa enciclopediştilor, a lui Jean-Jacques Rousseau şi a lui Johann Pestalozzi a crescut interesul pentru aceşti copii. Jean -Marc -Gaspard Itard şi Edouard Seguin în Franta şi Samuel Gridley Howe în Statele Unite au fost primii care s-au ocupat de tratarea copiilor cu IM. În 1850 a apărut "Observations on Cretinism", prima lucrare publicată care se ocupa de acest subiect. Wilhelm Griesinger a deschis o nouă viziune asupra polimorfismului etiologic şi clinic în IM, afirmând că "deşi toţi cretinii sunt retardaţi, nu toţi retardatii sunt cretini". Ideea a fost sprijinită în 1877 de John L. H Down în monografia “The Mongolian Type of Idiocy". Down este primul care face o clasificare etiologică în trei categorii: întârzieri congenitale, de dezvoltare şi accidentale (traumatism sau boală). Esquirol, tot în secolul XIX, a afirmat distincţia între "Oligofrenie şi demenţă" şi a identificat două aspecte ale aşa denumitelor arierări mintale profunde " L'Imbecilite et L'Idiotie ".

A urmat o perioadă de identificare a multiplelor entităţi diferite etiopatogenic şi clinic dar care au ca manifestare comună IM Astfel, în 1880 a fost identificată de către Desire -Maglione Bourneville, Scleroza tuberoasă. De asemenea, au fost recunoscute diferite boli degenerative precum boala Tay - Sachs. Cu toate aceste precizări şi progrese, în domeniul terapiei, singurii care au făcut ceva au fost educatorii.

În 1905, Alfed Binet şi Theodore Simon au introdus pentru prima dată teste psihometrice. Autorii au folosit aceste teste pentru selecţia copiilor care trebuie să urmeze şcoli speciale. Aceleaşi teste, introduse în 1908 de Harry Goddard, în Statele Unite, au fost folosite pentru diagnosticul IM. Concluzia a fost că aceste teste oferă "coeficientul de inteligenţă" (QI) - măsura adecvată şi corectă a inteligenţei individului şi care oferă gradul de obiectivitate cerut de o apreciere ştiinţifică.

Odată cu descoperirea de către Gregor Mendel a legilor mendeliene de transmitere genetică apărut ideea că IM şi compotamentul antisocial sunt transmise genetic. Aceasta a condus la aplicarea unor măsuri de izolare în instituţii speciale şi de sterilizare a persoanelor cu IM.

O nouă abordare s-a ivit odată cu identificarea in 1934 a Fenilcetonuriei de catre Ivar Folling, afectiune biochimică, ce se poate ameliora cu dietă specifică. A urmat o creştere a interesului pentru identificarea diferitelor forme de IM, până la studii recente de neurobiologie, care au aflat mecanisme de control în Sindromul PRADER-WILLI, Sindromul X FRAGIL etc.

După al doilea razboi mondial, s-a produs o reîntoarcere cu 150 de ani la abordarile lui Itard şi Seguin. Au crescut foarte mult preocupările pentru alcătuirea şi aplicarea de programe educaţionale de recuperare. În 1950, grupuri de părinţi din SUA, care aveau copii cu IM au început să se organizeze, rezultând "National Association for Retarded Children". Această organizaţie a iniţiat un program national de prevenţie şi îngrijire a persoanelor cu IM, program care a determinat afilierea mai multor specialităţi precum: mai multe departamente medicale (neuropsihiatrie, fizioterapie, pediatrie ), de educaţie, psihologie şi psihopedagogie specială, sociologie, genetică. In majoritatea ţărilor există astăzi legislatie si programe, adaptate condiţiilor socio-culturale specifice, care vizează persoanele cu dizabilităţi; se remarcă, de asemenea, un efort constant de destigmatizare chiar la nivel lingvistic, cu evitarea vechilor termeni, precum: oligofrenie, cretinism, imbecilitate, irecuperabilitate, handicap (16;224; 235). De aproximativ zece ani şi la noi în ţară se fac eforturi pentru a avea o cât mai buna legislaţie , prevederi , organizaţii , instituţii şi programe pentru persoanele cu handicap.

2. Terminologie şi definiţie

Deoarece diagnosticul de Întârziere mintală este privit adesea ca un stigmat, s-au depus eforturi substanţiale pentru îndepărtarea semnificaţiei sociale, care pare a fi intrinsecă acestei denumiri.

Autorii francezi au folosit termenii de "Arrieration Mentale", "Oligophrenie" iar în prezent preferă "Deficience Mentale".

Până de curând, termenul cel mai folosit în Statele Unite ale Americii era cel de "Mental deficency", dar actualmente este preferat cel de "Mental Retardation".

În Regatul Unit era preferată denumirea de "Mental Handicap", care ulterior a fost modificată în "Intellectual Disability". În prezent, Philip GRAHAM, TURK şi VERHULST, în “Child Psychiatry”, 1999, renunţă total la termenul de Mental Retardation, preferând clasificarea şi descrierea acesteia sub numele de "Learning Disability".

Atât DSM IV cât şi ICD10 folosesc termenul de "Mental Retardation". În ţara noastră se preferă traducera "Întârziere mintală".

Definiţia " American Asociation on Mental Retardation" (AAMR) şi încorporată în DSM-IV, citată de Kaplan în 1996 şi M. Lewis,1996 este următoarea :

"Retarderea mintală se referă la prezenţa unei limitări substanţiale a funcţiilor neuropsihice. Se caracterizează printr-o scădere semnificativă a intelectului însoţită de reducerea abilităţilor adaptative în două sau mai multe din urmatoarele domenii: comunicare, autoîngrijire, convieţuire în familie, abilităţi sociale, activităţi de comunitate, sănătate, şcolarizare, petrecerea timpului liber, profesie. Retardarea mintală se manifestă înainte de 18 ani."

În ICD 10 , Retardarea mintală esta definită prin "incompleta dezvoltarea a inteligenţei, caracterizată prin deficit al abilităţilor cognitive, de comunicare, motorii şi sociale, proces apărut în cursul perioadei de dezvoltare".

La noi în ţară se preferă însă termenul de Întârzieri Mintale, dat fiind polimorfismul lor etiologic şi clinic. O definiţie completă a acestor tulburări ar fi aceea propusa de prof. dr.Şt. MILEA în 1988: "Oligofreniile sunt stări patologice de subdezvoltare psihică, cu caracter defectual, permanent şi neprogredient, care îşi au originea în etapele timpurii ale dezvoltării ontogenetice. Polimorfe din punct de vedere clinic şi etiologic, ele au drept tulburare comună un aspect de întârziere globală în dezvoltarea intelelectului, care determină o scădere a capacităţii de adaptare socială sub cota minimă a nomalului."

Aprecierea dezvoltării intelectuale şi deci şi diagnosticul IM se face în prezent prin determinarea coeficientului de inteligenta (QI) si aprecierea funcţiilor adaptative.

Autorii primelor teste psihometrice BINET şi SIMON au folosit termenul de "Age Mental", înlocuit apoi de STREN cu cel de Quotient intellectuel (QI ).

În prezent, se folosesc diferite instrumente de evaluare a QI-ului, adaptate dupa vârstă: Wechsler Intelligence Scale (WISC-R), Stanford -Binet Intelligence Scale, Kaufman Assesment Battery for Children. Rezultă că diagnosticul de IM poate fi pus daca IQ este mai mic de 70 şi cel puţin două din funcţiile adaptative sunt reduse semnificativ. Pentru sugari este suficientă aprecierea clinică a subdezvoltării intelectuale.

Preview document

Psihopatologie Clinică - Pagina 1
Psihopatologie Clinică - Pagina 2
Psihopatologie Clinică - Pagina 3
Psihopatologie Clinică - Pagina 4
Psihopatologie Clinică - Pagina 5
Psihopatologie Clinică - Pagina 6
Psihopatologie Clinică - Pagina 7
Psihopatologie Clinică - Pagina 8
Psihopatologie Clinică - Pagina 9
Psihopatologie Clinică - Pagina 10
Psihopatologie Clinică - Pagina 11
Psihopatologie Clinică - Pagina 12
Psihopatologie Clinică - Pagina 13
Psihopatologie Clinică - Pagina 14
Psihopatologie Clinică - Pagina 15
Psihopatologie Clinică - Pagina 16
Psihopatologie Clinică - Pagina 17
Psihopatologie Clinică - Pagina 18
Psihopatologie Clinică - Pagina 19
Psihopatologie Clinică - Pagina 20
Psihopatologie Clinică - Pagina 21
Psihopatologie Clinică - Pagina 22
Psihopatologie Clinică - Pagina 23
Psihopatologie Clinică - Pagina 24
Psihopatologie Clinică - Pagina 25
Psihopatologie Clinică - Pagina 26
Psihopatologie Clinică - Pagina 27
Psihopatologie Clinică - Pagina 28
Psihopatologie Clinică - Pagina 29
Psihopatologie Clinică - Pagina 30
Psihopatologie Clinică - Pagina 31
Psihopatologie Clinică - Pagina 32
Psihopatologie Clinică - Pagina 33
Psihopatologie Clinică - Pagina 34
Psihopatologie Clinică - Pagina 35
Psihopatologie Clinică - Pagina 36
Psihopatologie Clinică - Pagina 37
Psihopatologie Clinică - Pagina 38
Psihopatologie Clinică - Pagina 39
Psihopatologie Clinică - Pagina 40
Psihopatologie Clinică - Pagina 41
Psihopatologie Clinică - Pagina 42
Psihopatologie Clinică - Pagina 43
Psihopatologie Clinică - Pagina 44
Psihopatologie Clinică - Pagina 45
Psihopatologie Clinică - Pagina 46
Psihopatologie Clinică - Pagina 47
Psihopatologie Clinică - Pagina 48
Psihopatologie Clinică - Pagina 49
Psihopatologie Clinică - Pagina 50
Psihopatologie Clinică - Pagina 51
Psihopatologie Clinică - Pagina 52
Psihopatologie Clinică - Pagina 53
Psihopatologie Clinică - Pagina 54
Psihopatologie Clinică - Pagina 55
Psihopatologie Clinică - Pagina 56
Psihopatologie Clinică - Pagina 57
Psihopatologie Clinică - Pagina 58
Psihopatologie Clinică - Pagina 59
Psihopatologie Clinică - Pagina 60
Psihopatologie Clinică - Pagina 61
Psihopatologie Clinică - Pagina 62
Psihopatologie Clinică - Pagina 63
Psihopatologie Clinică - Pagina 64
Psihopatologie Clinică - Pagina 65
Psihopatologie Clinică - Pagina 66
Psihopatologie Clinică - Pagina 67
Psihopatologie Clinică - Pagina 68
Psihopatologie Clinică - Pagina 69
Psihopatologie Clinică - Pagina 70
Psihopatologie Clinică - Pagina 71
Psihopatologie Clinică - Pagina 72
Psihopatologie Clinică - Pagina 73
Psihopatologie Clinică - Pagina 74
Psihopatologie Clinică - Pagina 75
Psihopatologie Clinică - Pagina 76
Psihopatologie Clinică - Pagina 77
Psihopatologie Clinică - Pagina 78
Psihopatologie Clinică - Pagina 79
Psihopatologie Clinică - Pagina 80
Psihopatologie Clinică - Pagina 81
Psihopatologie Clinică - Pagina 82
Psihopatologie Clinică - Pagina 83
Psihopatologie Clinică - Pagina 84
Psihopatologie Clinică - Pagina 85
Psihopatologie Clinică - Pagina 86
Psihopatologie Clinică - Pagina 87
Psihopatologie Clinică - Pagina 88
Psihopatologie Clinică - Pagina 89
Psihopatologie Clinică - Pagina 90
Psihopatologie Clinică - Pagina 91
Psihopatologie Clinică - Pagina 92
Psihopatologie Clinică - Pagina 93
Psihopatologie Clinică - Pagina 94
Psihopatologie Clinică - Pagina 95
Psihopatologie Clinică - Pagina 96
Psihopatologie Clinică - Pagina 97
Psihopatologie Clinică - Pagina 98
Psihopatologie Clinică - Pagina 99
Psihopatologie Clinică - Pagina 100
Psihopatologie Clinică - Pagina 101
Psihopatologie Clinică - Pagina 102
Psihopatologie Clinică - Pagina 103
Psihopatologie Clinică - Pagina 104
Psihopatologie Clinică - Pagina 105
Psihopatologie Clinică - Pagina 106
Psihopatologie Clinică - Pagina 107
Psihopatologie Clinică - Pagina 108
Psihopatologie Clinică - Pagina 109
Psihopatologie Clinică - Pagina 110
Psihopatologie Clinică - Pagina 111
Psihopatologie Clinică - Pagina 112
Psihopatologie Clinică - Pagina 113
Psihopatologie Clinică - Pagina 114
Psihopatologie Clinică - Pagina 115
Psihopatologie Clinică - Pagina 116
Psihopatologie Clinică - Pagina 117
Psihopatologie Clinică - Pagina 118
Psihopatologie Clinică - Pagina 119
Psihopatologie Clinică - Pagina 120
Psihopatologie Clinică - Pagina 121
Psihopatologie Clinică - Pagina 122
Psihopatologie Clinică - Pagina 123
Psihopatologie Clinică - Pagina 124
Psihopatologie Clinică - Pagina 125
Psihopatologie Clinică - Pagina 126
Psihopatologie Clinică - Pagina 127
Psihopatologie Clinică - Pagina 128
Psihopatologie Clinică - Pagina 129

Conținut arhivă zip

  • Psihopatologie Clinica.doc

Alții au mai descărcat și

Diabetul zaharat

Statistici despre diabetul zaharat şi complicaţiile sale în lume: - la fiecare 21 secunde este diagnosticat un caz nou de diabet; - la fiecare 12...

Rolul Kinetoterapiei în Recuperarea Șoldului Operat

1.1 GENERALITĂŢI Istoric. Din totdeauna, instinctiv omul a căutat să observe şi să cunoască diferite manifestări ale bolilor, să le cunoască cauza...

Fractură de platou tibial

PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL I ANATOMIA GENUNCHIULUI Articulaţia genunchiului este una dintre principalele articulaţii ale membrului inferior, care...

Evaluarea radiologică în patologia genunchiului

I. PARTEA GENERALĂ Introducere În procesul de bună funcționare și menținere a sănătății organismului uman, membrul inferior constituie o regiune...

Metode kinetoterapeutice în tratamentul herniei de disc lombare neoperate

INTRODUCERE În anul 1857, Dally dă numele de Kinetologie științei care se ocupă cu studiul mișcării și o împarte în 3 ramuri: kinetologia...

Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat

ARGUMENT Am ales lucrarea de diploma cu tema "Îngrijirea pacientului cu Diabet zaharat" din dorința de a aprofunda cunoștințele dobândite pe...

Kinetoterapia

I. INTRODUCERE Fericirea de a purta, naşte şi ocroti o viaţă se vede în ochii viitoarei mame, în comportamentul ei mai cald, mai blând, mai...

Importanța kinetoterapiei în corectarea tulburărilor de statică vertebrală - scolioză

I. CAPITOLUL I I.1. INTRODUCERE. MOTIVAȚIA LUCRĂRII Scolioza ridică nu numai probleme de patologie legate de prezența ei, ci și de aspecte pur...

Te-ar putea interesa și

Depresia

Cap.1 Rezumat Am ales lucrarea cu titlul “Depresia”, unde am si exemplificat cu ajutorul studiilor de caz, depresia in cazul dependentilor de...

Fenomenul Depresiei în Cotidian

INTRODUCERE Interactionam zilnic si ne confruntam cu diferite stari afective, printre care se prezintă și un fenomen cotidian precum este...

Corelația anxietate - toxicomanie

I. Introducere Uzul drogurilor nu este ceva de actualitate, întrucât substanţele psihoactive sunt cunoscute şi utilizate de-a lungul istoriei....

Iresponsabilitatea

INTRODUCERE Actualitatea temei. Atunci când săvârşirea unei infracţiuni de genul celor de furt devine posibilă numai prin pătrunderea înăuntrul...

Stresul la pacienții dializați

Nenumarate studii au demonstrat prezenta depresiei si a afectului negativ la pacientii supusi procedurilor de dializa (de ex. Finkelstein et al.,...

Tulburări de Conduită la Elevul cu Deficiențe de Intelect

ARGUMENT În societatea actuală, ne întâlnim din ce în ce mai des cu situaţii sau cazuri în care copiii sunt stigmatizaţi, marginalizaţi, lipsiţi...

Aspecte medico-legale Psihiatrice în Dizarmoniile Personalității

CAP. I: MOTIVAŢIA LUCRĂRII Lucrarea prezentă are ca scop evidenţierea unor date semnificative în ceea ce priveşte implicaţiile medico-legale...

Originile și Evoluția Conceptului de Schizofrenie

Argument Psihozele cuprind tulburări mentale grave. Schizofrenia se încadrează în rândul acestor tulburări, dar este mai cronică şi mai...

Ai nevoie de altceva?