Puncțiile

GENERALITĂŢI

Definiţie: Puncţia reprezintă operaţia prin care se pătrunde într-un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau orice ţesut al organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar. În practică se execută următoarele puncţii: venoasă, arterială, pleurală, abdominală, pericardică, articulară, rahidiană, osoasă, a vezicii urinare, a fundului de sac Douglas, puncţia biopsică şi puncţia unor colecţii purulente.

Scop:

• explorator:

- se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului dintr-o cavitate (pleurală, abdominală, articulară)

- se recoltează lichidul din cavitate în vederea examinării pentru a se stabili natura, cantitatea şi caracteristicile acestuia; în acelaşi scop se efectuează şi puncţiile biopsice în diferite organe pentru a se obţine fragmentele de ţesuturi necesare examinărilor histopatologice

• terapeutic:

- evacuarea lichidului abundent din cavitate (prin ac sau prin aspiraţie), puncţia numindu-se evacuatoare;

- administrarea de medicamente, lichide hidratante, aer sau alte soluţii în scop de tratament.

Pregătirea puncţiei:

• pacientul:

- pregătirea psihică constă în informarea lui, încurajarea şi asigurarea confortului

- pregătirea fizică constă în asigurarea poziţiei corespunzătoare fiecărei puncţii

• materiale:

- se pregătesc materiale generale şi specifice fiecărei puncţii

- pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor – apă curentă, săpun, alcool medicinal, mănuşi din cauciuc sterile

- pentru dezinfecţia şi protecţia câmpului cutanat (locul puncţiei) – apă, săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctură de iod, alcool medicinal, pense, porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului

- pentru anestezia locală – soluţii anestezice (xilină 1 %), seringi sterile, ace sterile

- instrumente specifice puncţiei – ace, trocare

- vase colectoare – eprubete, vase colectoare gradate, cilindru gradat, lame de microscop, sticlă de ceasornic

- materiale pentru pansarea locului puncţiei – tampoane, comprese sterile, romplast

- materiale pentru colectarea deşeurilor – tăviţă renală, găleţi

Execuţia puncţiei:

Puncţia venoasă se execută de către asistenta medicală, celelalte puncţii fiind executate de către medic, ajutat de una-două asistente, în salon sau în sala de tratament.

Asistenta:

- protejează patul sau masa pe care se execută puncţia

- asigură poziţia corespunzătoare

- pregăteşte câmpul cutanat:

 dezinfecţie tip I: cu tamponul îmbibat în alcool se bandajează tegumentul timp de 30 sec. (pentru puncţia venoasă)

 dezinfecţie de tip II: constă în spălarea regiunii, raderea pilozităţii, degresare, badijonarea cu alcool iodat de două ori (pentru celelalte puncţii)

- supraveghează pacientul în timpul puncţiei

- înmânează medicului instrumentele în condiţii de asepsie, participă la recoltarea şi evacuarea produselor din cavitatea puncţionată

- îngrijeşte locul puncţiei

Îngrijiri ulterioare:

Pacientul este instalat comod în pat şi supravegheat, este suplinit pentru satisfacerea nevoilor sale.

Pregătirea produsului recoltat:

- pentru examene de laborator eprubetele se etichetează, se completează formularele de trimitere

- se măsoară cantitatea

Reorganizarea:

- materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru o nouă sterilizare

- deşeurile se îndepărtează

Notarea puncţiei:

- se face în foaia de temperatură sau de observaţie, menţionându-se cantitatea de lichid evacuat, aspectul lui, puncţia (dacă prin puncţia exploratorie nu se obţine lichid, accidentele şi incidentele produse în timpul puncţiei).

-

PUNCŢIA VENOASĂ

Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.

Scop:

• explorator

- recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice

• terapeutic

- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase

- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale

- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui

- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.

Locul puncţiei:

- venele de la plica colţului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor

- venele antebraţului

- venele de pe faţa dorsală a mâinii

- venele subclaviculare

- venele femurale

- venele maleolare interne

- venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugar şi copil mic

Pregătirea puncţiei:

• materiale

- de protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză

- pentru dezinfecţia tegumentului tip I (vezi generalităţi)

- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane

- alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru gradat, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală (materialele se vor pregătii în funcţie de scopul puncţiei)

• pacientul

- pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncţiei

- pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:

o se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia (decubit dorsal)

o se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului

o se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă

o se dezinfectează tegumentele

o se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera

o se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente