Resuscitarea Cardio-Respiratorie

OPRIREA CARDIO-CIRCULATORIE (STOPUL CARDIAC) – DATE TEORETICE

Definitie:

Oprirea cardiocirculatorie = sistarea activitatii mecanice eficiente a cordului, cu suspendarea circulatiei eficiente periferice.

Datorita strânselor interrelatii fiziologice existente între activitatea sistemului cardiovascular si a celui respirator oprirea cardio-circulatorie se însoteste de regula sau este urmata de oprire respiratorie.

Primum movens al opririi cardiocirculatorii îl reprezinta stopul cardiac (asistola, activitate electrica fara puls sau sistola ventriculara mecanic ineficienta în cazul tahiaritmiilor ventriculare maligne).

Tipurile de stop cardiac:

- Stop cardiac primar: oprirea cardiaca este evenimentul cronologic initial, urmat secundar de oprirea respiratorie;

- Stop cardiac secundar: oprirea cardio-circulatorie urmeaza cronologic si este determinata de oprirea primara a respiratiei (de cauza pulmonara sau neurologica)

Conditii de aparitie ale stopului cardiac:

a. Accidente acute:

- Cauze cardiace (accident coronarian acut, tahiaritmii ventriculare maligne în diferite afectiuni cardiace organice acute sau cronice)

- Cauze extra cardiace (traumatisme accidentale sau operatorii, tulburari hemodinamice, umorale sau hidroelectrolitice severe, asfixie, înec, electrocutie, hipotermii, intoxicatii acute)

b. Etapa evolutiva finala a unor afectiuni cronice ireversibile:

- Neoplazii

- Afectiuni cardiace cronice

- Afectiuni pulmonare cronice

- Afectiuni neurologice cronice invalidante

- SIDA

Consecintele instalarii stopului cardiac:

Factorul timp reprezinta determinanta esentiala a succesului în resuscitarea cardio-respiratorie si recuperarea pacientului postresuscitare fara sechele (în special neurologice)

Instituirea prompta a manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie ofera pacientului sansa supravietuirii fara sechele post resuscitare. Aceasta sansa este maxima în cazul în care interventia terapeutica are loc în perioada „timpului de supravietuire” (în care nu sunt înca produse leziuni celulare hipoxice) si diminua considerabil odata cu depasirea „timpului de resuscitare”.

Timpul de supravietuire (de paralizie, „survival time”) reprezinta suma intervalului alezional si lezional

a) Intervalul alezional = timpul de la oprirea cardio-respiratorie la instalarea primelor manifestari de insuficienta viscerala hipoxica.

Intervalul alezional cuprinde doua perioade:

- Perioada de latenta externa = timpul în care concentratia locala a oxigenului tisular atinge nivelul critic al metabolismului bazal aerob specific:

o Creier = 10 sec

o Miocard = 2 – 30 sec

- Perioada de latenta interna = timpul de la atingerea nivelului critic al oxigenului tisular pâna la aparitia primelor semne de suferinta ischemica si disfunctie viscerala.

b) Intervalul lezional = timpul de la aparitia primelor semne de suferinta ischemica si disfunctie viscerala pâna la încetarea completa a functiei organului respectiv (moarte celulara).

Timpul de resuscitare = durata de la instalarea ischemiei / asfixiei pâna la aparitia leziunilor tisulare ireversibile.

El are durata variabila, specifica fiecarui tesut:

- Creier = 4 – 10 minute

- Cord = 4 – 4,5 minute

- Ficat = 20 – 30 minute

- Retina = 120 minute

DIAGNOSTICUL STOPULUI CARDIAC

Diagnosticul opririi cardiorespiratorii presupune prezenta urmatoarelor criterii definitorii:

1. Absenta zgomotelor cardiace si a pulsului periferic perceptibil la nivelul arterelor carotide si femurale (bilateral)

2. Absenta respiratiei spontane

3. Abolirea starii de constienta, ± midriaza, ± convulsii.

În cazul resuscitarii cardio-respiratorii reanimatorul trebuie sa aiba în vedere, înainte de initierea oricaror manevre, respectarea unei reguli elementare: garantarea sigurantei vicimei si a propriei sale sigurante!