Semiologia aparatului respirator

1. DISPNEEA – senzaţia subiectivă de sete de aer, ce se obiectează prin modificarea ritmului, frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii.

În funcţie de frecvenţa şi ritmul respirator:

- Dispnee cu ritm regulat

- hiperpneea – accelerarea ritmului respirator de scurtă durată (efort, emoţii, excitaţie nervoasă)

- polipneea – accelerarea frecvenţei respiratorii de la 14-16 resp/min la 30-60 respiraţii/min fiind rapidă, superficială şi ineficientă (suferinţe pleuropulmonare: pneumonii masive, tumori, suferinţe ale peretelui toracic: nevralgii intercostale, tumori osoase, fracturi costale, afecţiuni abdominale: obezitate, sarcină, tumori, afecţiuni cardiovasculare: stenoză mitrală, insuficienţă aortică, stenoză, HTA, afecţiuni sanguine: anemii, afecţiuni cerebrale: meningite, encefalite, tumori, afecţiuni generale, boli febrile, stări toxice, insuficienţă hepatică)

- bradipneea – rărirea frecvenţei mişcărilor respiratorii sub 16 respiraţii/min

- inspiratorie: obstrucţia căilor superioare, se însoţeşte de tiraj (depresia spaţiilor intercostale în inspir) şi cornaj (zgomot caracteristic datorat inspirului dificil)

- expiratorie în obstrucţia căilor respiratorii inferioare (emfizem pulmonar, astmă bronşic, bronşiolită)

- mixtă în pneumonii masive, bronhopneumonii;

- Dispneea cu ritm neregulat

- dispneea Kussmaul – în 4 timpi, profundă, zgomotoasă; inspiraţia şi expiraţia de aceeaşi amplitudine şi durată cu pauze egale. Coma diabetică, intoxicaţia cu alcool metilic.

- dispneea Cheyne-Stokes – respiraţie periodică, alternarea unor perioade de accelerare şi rărire progresivă a ritmului şi amplitudinii respiratorii cu perioada de apneea de durată variabilă 10 – 15 min. Meningite, intoxicaţii cerebrale, ateroscleroză cerebrală.

- dispneea Biot – respiraţii normale, ciclul respirator se desfăşoară la intervale foarte lungi 5 -30 min. Tumori cerebrale, meningite, stări agonice.

Din punct de vedere al modului de apariţie - dispneea acută şi cronică

- Dispneea acută – începe brusc, ajungând la intensitatea maximă în câteva minute (laringite, astmă bronşic, intoxicaţii cu gaze toxice, corpi străini pătrunşi în căile aeriene superioare)

- Dispneea cronică este aproape continuă şi exagerat de acutizări ale acestora prin efort.

Din punct de vedere al evoluţiei

- continuă la bolnavii cu afecţiuni bronhopulmonare cronice

- paroxistică – apare brusc în accese, astmă bronşic,

2. TUSEA – este un act reflex sau voluntar determinat de excitaţii fizici, chimici, inflamatori care are ca rezultat expulzarea violentă şi sonoră a aerului intrapulmonar şi a eventualelor secreţii patologice (mucus, puroi, sânge) sau a corpilor străini din arborele traheobronşic.

Tipuri semiologice de tuse

După caracterul tusei

- Tusea uscată, seacă – este scurtă, iritativă cu timbru sec, obosind bolnavul, provocându-i insomnii (neoplasm pulmonar, bronşita acută, afecţiuni pleurale, fibroză pulmonară)

- Tusea umedă, productivă – este tusea cu expectoraţie, are timbru umed (TBC, bronşite cronice)

- Tusea surdă, voalată – are intensitate mică, apare în boli ce afectează corzile vocale, TBC, laringită,

- Tusea lătrătoare (sonoră)– este zgomotoasă, de intensitate crescută, apare la copii cu laringită,

- Tusea bitonală – este o tuse pe două tonuri, întâlnită în iritaţia sau paralizia de nerv recurent (adenopatii, anevrism al crosei aortice).

- Tusea chintoasă – caracterizată printr-o succesiune de sacade expiratorii întrerupte de inspiraţii profunde (tusea convulsivă la copii, laringite,) ( după mai multe secunde de tuse expiratorie bolnavul se cianozează la faţă)

- Tusea cavernoasă – are timbru metalic, ce dă senzaţia de gol (TBC, neoplasme)

- Tusea emetizantă – este tusea urmată de vărsături, (tusea convulsivă TBC, adenopatii)

- Tuse iritativă – cu timbru sec, neinfluenţată de medicaţie calmantă, apare la fumători

După circumstanţele de apariţie

- Tusea matinală – denumită toaleta matinală a bronhiilor, elimină secreţiile acumulate în timpul nopţii, dimineaţa prin schimbarea poziţiei bolnavului

- Tusea vesperală – de seară apare după 1700 – 1800însoţită de ascensiuni termice

- Tusea de efort – astmă bronşic

- Tusea continuă

- Tusea poziţională – determinată de schimbarea poziţiei bolnavului

- Tusea sincopală – este rară dar severă şi dramatică (bonşită cronică

3. EXPECTORAŢIA – reprezintă actul prin care sunt eliminate în urma tusei, produsele patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar. Produsul eliminat se numeşte spută.