Semiologie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Semiologie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 15 fisiere docx de 109 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Medicina

Extras din document

Semne prin care se manifesta boala

Semn fizic-semn obiectiv

Semn care poate fi pus in evidenta (vazut, auzit sau simtit) de catre medic cu ajutorul anumitor manevre (palpare, percutie, auscultatie).

Simptom

Manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli.

Simptomele sunt generale (febra, frison, astenie, pierdere ponderala) cand nu sunt caracteristice unei boli anume, putand aparea in diverse afectiuni. Simptomele poarta denumirea de functionale sau subiective (durere, greata, inapetenta, dispnee, palpitatii etc.) cand sunt resimtite spontan de bolnav

Sindrom

Complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumita stare patologica a organismului.

Sunt comune unor grupe de boli, nefiind caracteristice unei boli anume. De exemplu, sindromul de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante si uneori suflu tubar) se poate intalni in pneumonia lobara, in cancerul bronsic, in infarctul pulmonar sau in tuberculoza pulmonara; sindromul lichidian pleural (dilatarea unui hemitorace, largirea spatiilor intercostale, absenta vibratiilor vocale, matitate si tacere auscultatorie), se poate intalni in pleurezii, hidrotorax, hemotorax.

Se mai utilizeaza termenul de semn in cazul in care un anumit simptom sau grup de simptome este caracteristic pentru o anumita boala si suficient pentru a o diagnostica (de exemplu, semnul Argyll-Robertson din sifilisul sistemului nervos central; semnul Babinski din leziunea cailor piramidale etc). De aceea, se spune despre aceste semne ca sunt patognomonice.

Componentele anamnezei

Abordarea pacientului

Modul de adresare are o deosebita importanta. Bolnavul trebuie sa se simta respectat ca om. Se recomanda adresarea cu “domnul X” sau “doamna Y”. Adresari cu “tataie” sau “mosule” ori “matusa” sau “bunica” sunt impersonale si uneori percepute ca ironice sau nerespectuase. De asemenea, nu se poate recomanda adresarea familial prin prenume, cu exceptia copiilor.

O greseala grava este ca in fata bolnavului sa se foloseasca identificarea prin numarul de la pat (“bonavul de la patul 12”), care creeaza impresia depersonalizarii totale, a transformarii intr-un obiect de studiu.

Date generale

Varsta bolnavului poate sa ofere date orientative privind tipul de boli de care sufera mai probabil un individ. Astfel, bolile infecto-contagioase sunt mai degraba frecvente la copii si tineri, iar bolile degenerative la batrani. Unele boli nu pot sa apara la copii, de exemplu anemia pernicioasa, iar altele nu pot debuta la varstnici, de exemplu hemofilia.

Sexul determina si el anumite particularitati de patologie. In afara bolilor organelor genital externe si interne, care in mod evident sunt particulare sexului respective, exista si o predispozitie sau rezistenta fata de anumite boli determinata de sex. Astfel, la femei, manifestarile aterosclerozei apar mai frecvent dupa menopauza, existand o protective de sex fata de aceasta boala.

Motivele internarii

Motivele prezentarii la medic sau motivele internarii pot fi foarte variate, de la solicitarea unui certificate, pana la un control de rutina, dar, de cele mai multe ori, reprezinta aparitia unuia sau a unor simptome care au creat suferinta sau au speriat bolnavul.

Motivele prezentarii nu sunt toate simptomele pe care le poate resimti si descrie bolnavul, ci numai cele care l-au determinat sa se adreseze medicului. Astfel, un bolnav poate avea unul, doua sau maximul trei motive de solicitare a ajutorului medical. O lista cu mai multe motive denota superficialitate sau lipsa de discernamant sau pur si simplu incompetent din partea medicului.

Istoricul bolii

Istoricul bolii este partea cea mai importanta a anamnezei. El reprezinta desfasurarea in timp a suferintelor bolnavului de la aparitie pana in momentul solicitarii ajutorului medical. Este evident ca in istoric sunt cuprinse toate simptomele bolnavului, dar este obligatoriu sa nu lipseasca evolutia in timp a motivelor de prezentare. Din punct de vedere practic ne aflam in fata a doua posibilitati: bolnavul poate avea ceea ce se numeste boala acuta sau o boala cronica.

Prin boala acuta se intelege o boala cu evolutie limitata la un singur episode, de lungime variabila si legata nemijlocit de solicitarea actual de ajutor.

Boala cronica este o suferinta de indelungata, cu repetate perioade de accentuare a suferintei, separate prin perioade de bine relative. In acest caz, solicitarea se face fie pentru control, fie pentru un episod neobisnuit de agravare.

Antecedentele bolnavului

a) Antecedente heredo-colaterale (familiale)

Cuprin doua tipuri de informatii:

-existenta la rudele de sange a unor boli cu transmitere genetic

-existenta in familie a unor boli datorate contagiunii in mediu familiar, unui mod de viata comun sau expunerii la aceleasi noxe.

b) Antecedente personale fiziologice si patologice

Antecedentele personale patologice cuprin toate bolile, operatiile sau accidentele suferite de bolnav. Unele dintre ele pot avea o legatura directa cu boala acutala (de exemplu, un accident de circulatie urmat de transfuzie poate fi la originea unei hepatite), altele definesc fondul biologic al bolnavului (de exemplu, diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala) atunci cand consultul se face pentru alta suferinta.

Intre antecedentele personale patologice nu trebuie omise cateva categorii:

-bolile infecto-contagioase ale copilariei.

-vaccinari sau tratamente cu produse biologice (seruri, transfuzii etc.)

-boli infectioase specific (tuberculoza, sifilis, SIDA).

-boli cornice ale varstei adulte (hipertensiune, diabet, ciroza etc).

-alergii

-boli psihice

-operatii

-accidente, intoxicatii.

Antecedentele personale fiziologice privesc datele de instalare si modalitatile de evolutie ale unor functii normale.

La adulti ele se refera in primul rand la functia genital la femeie si cuprind: momentul instalarii ciclului menstrual, caracterele acestuia, sarcinile si modul de terminare a acestora si menopauza.

La copii, antecedentele fiziologice cuprind marimea sarcinii la nastere, rangul nasterii, momentul aparitiei diferitelor semen de dezvoltare somatic (de exemplu, aparitia dintilor) sau nervoasa (de exemplu, tinutul capului, sezutul, mersul, vorbitul).

Conditii de viata si de munca

Cuprind o serie de date ce pot fi foarte relevante. Ele sunt sufficient de variate pentru a putea fi grupate in mai multe categorii:

Fisiere in arhiva (15):

  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 1.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 10.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 11.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 12.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 13.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 14.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 2.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 3.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 4.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 5.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 6.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 7.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 8.docx
  • Anul 1 Semiologie medicala - curs 9.docx
  • Cresterea staturala.docx