Extras din curs
SM este disciplina care se ocupa cu descrierea si interpretarea simptomelor si semnelor de boala .
Simptomul - este o manifestare a bolii relatata de pacient în cursul anamnezei ;
- are o coloratura subiectiva si este dependent de alti factori ( perceptie, cultura, nivel
intelectual ) ;
- este de ordin : general ( ex. durere, cefaleee, ameteli) si local ( care sunt relativ
specifice unor sisteme anatomice, ex. hepatoalgie - ficat ; disurie ’ap. urinar ;
dispnee - ap. respirator ) ;
Semnul - este o manifestare obiectiva a bolii pe care examinatorul o evidentiaza în cadrul examenului clinic ( ex. icter, paloare, marire de volum a abdomenului, bombarea unui hemitorace ) ;
Sindromul - reprezinta asocierea simptomelor si semnelor ; este caracteristic mai multor entitati nosologice ( noso = boala) (ex. sdr. febril care nu constituie boala ca atare ci este sdr. întâlnit în mai multe boli ) .
Explorari complementare (de laborator ): uzuale ( în mod obisnuit practicate la pacient indiferent de boala ) si functionale ( explorari imagistice, probe functionale ) .
ANAMNEZA
.este metoda prin care examinatorul obtine date de la pacient ( anturajul sau apartinatorii lui ) cu privire la starea de sanatate si de boala , precum si mediul ambiental în care evolueaza aceasta ;
.surse de obtinere a datelor anamnezei : pacientul, apartinatorul sau anturajul lui , dosarul medical sau alte documente medicale ;
.metode de efectuare a anamnezei :
-monologul ( ascultarea) : permite pacientului sa-si exprime suferintele sale prezentând ca si avantaje : examinatorul poate observa mimica , gestica în timpul în care pacientul îsi exprima suferintele sale ; diminua starea de tensiune între pacient si examinator cand pacientul este lasat sa vorbeasca liber ; daca acesta însa divagheaza de la subiectul urmarit , trebuie sa fie întrerupt politicos cu întrebari scurte ( ex. « de când a aparut ?») ;
-interogatoriul ( interviul ) : examinatorul pune întrebari cu privire la suferintele acestuia ; întrebarile sunt : închise ( cu raspuns scurt ; da sau nu ) si deschise ( permit pacientului sa raspunda prin fraze si sa dezvolte subiectul respectiv ) ;
-observatie : ceea ce percepi ( cu simtul, auzul, vazul.. )
.datele biografice ale pacientului :
-vârsta : starea de reactivitate a organismului este dependenta de particularitatile morfofunctionale si biologice ale fiecarei etape de dezvoltare : în copilarie ( frecvente sunt bolile infectioase eruptive ; congenitale cardiace ; infectii acute ale cailor respiratorii ) ; în adolescenta ( angina streptococica, reumatism articular acut , hepatita acuta virala ) ; la adulti (întreaga patologie viscerala), iar la vârsta a III-a ( > 65 ani)(se confrunta cel mai frecvent cu boli cronice degenerative si cu complicatiile acestora ) ;
-genul biologic ( sexul feminin/ masculin) : practic sunt boli care afecteaza mai frecvent barbatii ( infarct miocardic acut , cancer pulmonar, guta) sau femeile ( poliartrita reumatoida, colecistopatii, infectii ale cailor urinare ) ;
-locul de nastere si domiciliul : particularitati ale mediului pot influenta starea de sanatate a populatiei : ex. nefropatia endemica din bazinul Dunarii ; gusa endemica în zonele subcarpatice ; malaria în zone cu balti ; bolile tropicale la tropice dar si în alte zone ,
-conditii de viata si de munca : modul de viata ( alimentatia, consum de tutun /alcool/droguri, sedentarismul ) ; conditiile ambientale de la locul de munca ( profesiunea)
.motivele internarii : simptomele majore ( « plângerile de boala ») ; semnele relatate de pacient
Dosarul medical : include de regula 2-3 simptome ( de ordin general sau local ) si utilizeaza limbajul medical ( ex. durerea este descrisa în legatura cu localizarea topografica anatomica nu cu localizare de organ ; de ex. corect durere epigastrica nu durere de stomac ; durere retosternala nu durere cardiaca )
Preview document
Conținut arhivă zip
- Semiologie Medicala Curs1.doc