Sindroamele de Obstrucție Bronșică

Sindromul de obstrucţie a bronhiilor

prezintă un complex de simptome şi semne caracteristice alterării mucoasei bronhiilor (prin înlocuirea epiteluilui ciliat, şi apoi plat secretor) şi ca rezultat îngustarea lumenului arborelui bronşic prin spasm muscular, edem inflamator şi secreţie abundentă a sputei, provocate de factori variaţi (infecţioşi, mecanici, chimici, alergici)

Patogenia

Ca urmare a acţiunii factorilor patogeni are loc inflamaţia mucoasei arborelui bronşic – se produce un aflux abundent de sânge, exudaţie, edem al micoasei, spasmul musculaturii netede şi hipersecreţia – toate duc la dereglarea funcţiei de evacuare şi apariţia sindromului de obstrucţie a bronhiilor.

Tabloul clinic clasic al SOB

Se manifestă prin lezarea difuză răspândită a arborelui bronşic şi în lezarea bronhiilor de calibru mic şi a bronhiolelor.

Frecvent sindromul obstrucţiei bronşice aduce la dezvoltarea sindromului de mărire a volumului de aer din plămâni (numit hiperpneumatizare pulmonară) şi la emfizem pulmonar.

Totalitatea simptomelor în SOB

Interogatoriul.

Bolnavii acuză :

-tuse periodică sau permanentă, sub formă de accese; uscată sau productivă, cu eliminarea sputei;

-dispnee expiratorie, care în unele cazuri se poate manifesta prin accese de sufocare;

Examenul Obiectiv

La inspecţia generală -Poate fi cianoză difuză

La inspecţia cutiei toracice:

• Mărirea frecvenţei mişcărilor rspiratorii (dispnee)

Dacă se dezvoltă sindromul de hiperpneumatizare pulmonară:

• Cutia toracică devine emfizematoasă (formă de butoi)

Palparea cutiei toracice

• Freamătul vocal în SOB rămâne neschimbat (se transmite nemodificat); însă dacă SOB se complică cu sindromul de hiperpneumatizare pulmonară, freamătul vocal diminuiază uniform pe porţiuni simetrice ale cutiei toracice.

Percuţia CT

• Se determină sunet pulmonar clar (nemodificat) în SOB necomplicat

• În SOB, complicat cu sindromul de hiperpneumatizare pulmonară – hipersonoritate (sunet cu sonoritate mărită).

Auscultaţia plămânilor

• Zgomotul respirator de bază - Respiraţie aspră

• Zgomote respiratorii supraadăugate:

- raluri de diferite tipuri: uscate (sibilante şi ronflante), umede: buloase mari, medii şi mici în dependenţă de calibrul bronhiilor lezate şi de prezenţa exudatului respectiv în lumen

Bronhofonia

fără modificări sau uniform diminuată în hiperpneumatizare pulmonară

Bronşitele

Inflamaţia acută sau cronică a mucoasei bronhiilor, care provoacă tulburări de secreţie, permiabilitate şi sensibilitate a arborelui bronşic

Clasificarea bronşitelor

După evoluţia clinică:

1. Acută

2. Cronică

După etiologie:

1. Virală

2. Bacteriană

3. Alergică

4. În urma acţiunii patogene a factorilor chimici (acizi, formalină, alţi iritanţi) sau fizici (aer rece sau fierbinte).

După răspândire:

1. Segmentară

2. Difuză

După localizarea preponderentă:

1. Traheobronşită (afectarea traheii şi a bronhiilor de calibru mare)

2. Bronşită propriu-zisă (bronhiile de calibru mare şi mediu)

3. Bronşiolită (bronhiilor de calibru mic şi bronşilolele)

După gradul de lezare a peretelui bronhiilor:

1. Superficială

2. Profundă (panbronşită)

După caracterul sputei:

1. Catarală

2. Muco-purulentă

3. Purulentă

4. Hemoragică

5. Necrotică

După indicii funcţionali:

1. Neobstructivă

2. Obstructivă

După tabloul clinic Bronşitele cronice se clasifică în:

1. BC simplă

2. BC muco-purulentă

3. BC obstructivă

4. BC astmatiformă