Tehnici de Refacere

Efortul

Efortul este starea organismului opusa repausului in care se depasesc conditiile bazale prin miscare, mai exact prin repetarea sistematica a unor actiuni motrice avand ca scop imbunatatirea performantelor functionale ale organismului fara producerea unor modificari morfologice evidente.

Efortul fizic reprezinta un agent stresant, un excitant care obliga organismul sa raspunda adecvat prin manifestari electrice, mecanice, calorice, raspunsurile fiind particulartizate in functie de individ si ducand in final la adoptarea de catre organism a unor modificari adaptative (la sportivcalitative si cantitative).

Din totalitatea sportivilor se evidentiaza sportivul de mare performanta, care este individul uman de exceptie la limita dintre normal si patologic.

Acest effort se face pe un organism nu in totalitate refacut dupa efortul anterior, iar solicitarea este in permanenta crescutateoria supracompensatiei; aceasta sta la baza obtinerii performantei sportive.

Eforturile fizice se pot imparti:

a). profesionale

b). sportive

diferenta dintre acestea este consumul energetic (mai mare la efortul fizic sportiv) si aceasta permanenta crestere a solicitarilor in efortul fizic sportiv. Asemanarea intre cele 2 este monotonia.

Eforturile sportive se impart dupa mai multe aspecte:

• Dupa intensitate:-maximale: peste 180 batai/minut (in conditii anaerobe; maxim 10 secunde);

-submaximale: 130-180 batai/minut (in conditii anaerobe);

-mari: 120-150 batai/minut (apare componenta aeroba);

-medii: 90-120 batai/minut;

-mici: pana la 90 batai/minut (aproape 100% aeroba; poate dura ore).

• Din punct de vedere al regimului metabolic:

-anaerobe: sunt alactacide si lactacide (glicogenul muscular); sunt de intensitate maximala, submaximala si mare;

-aerobe: sunt de intensitate medie si mica;

-mixte: pot fi de orice intensitate.

• Din punct de vedere al tipului de contractie musculara:

-izometrice: efortul in care se modifica numai tensiunea din muschi fara producerea de lucru mecanic; se produce anaerob si maximal (pauza este de 11/2 min);

-izotonice: se realizeaza lucru mecanic; orice tip de effort este izotonic;

-izokinetice: sunt caracterizate prin contractii musculare care dezvolta tensiune maxima in toate fibrele musculare active pe toata durata contractiei musculare, miscarea realizandu-se pe toata amplitudinea articulara libera cu viteza unghiulara constanta; acest tip de effort se face numai cu aparate speciale=ergometre izokinetice (exista ergometre pentru fiecare sport).

• Din punct de vedere al sistemelor functionale solicitate mai mult in timpul efortului:

-neuropsihice: sahul, halterele;

-neuromusculare: scrima;

-cardiorespiratorii: jocurile sportive;

-endocrinometabolice sau energetice: eforturi de mare durata-maraton, triatlon, decatlon.

• In functie de 8 sisteme functionale implicate in realizarea acestui effort:

-anaerobe alactacide-100 m, 200 m;

-anaerobe lactacide;

-eforturi de anduranta-scurta: 400 m;

-medie: 800 m;

-lunga:I;

II-5000 m;

III-10000 m;

IV-peste 10000 m.

a).Circulatia coronariana este exprimata prin valorile frecventei cardiace.

b).Consumul de O2 este exprimat prin procente din consumul maxim de O2 al organsimului.

c).Schimburile energetice sunt exprimate prin procente aerob-anaerob.

d).Consumul energetic total este exprimat in kilocalorii.

e).Scaderea glicogenului muscular este exprimata procentual.

f).Glicoliza este exprimata in milimoli acid lactic la 100 ml.

g).Lipoliza este exprimata in milimoli acizi grasi liberi la 100 ml.

h).Proteinoliza este exprimata prin prezenta sau nu a metabolitilor proteici in urina si sange.

Anduranta este rezistenta in regim de intensitate. Cu cat efortul este mai mare, cu atat cantitatea de O2 este mai mare.

Efectele efortului asupra organismului

 La nivel cardiovascular apar modificari care sunt determinate de necesitatile crescute de O2 ale organsimului. Aceste modificari se regasesc in plan morfologic si functional la nivelul inimii si a patului vascular si se inscriu in termenul generic sub numele de cordul sportivului.

a).Modificarile morfologice de la nivelul inimii constau in hipertrofia miocardului in totalitate (in special cel ventricular) si in dilatatia cavitatilor inimii. Ambele duc la cresterea dimensiunilor si greutatii inimii.

Hipertrofia miocardica se realizeaza prin marirea dimensionala a fibrelor; prin cresterea substratului energetic se depune glicogen mai mult; prin inmultirea mitocondriilor; prin deschiderea tuturor capilarelor existente.

Hipertrofia ventriculara este caracteristica tipului de efort:

-anaerobhipertrofie dreapta;

-aerobhipertrofie stanga.

De aici si modificarea pozitiei cordului:

-sporturi de greutatecord orizontalizat;

-sporturi de andurantacord verticalizat.

Dilatarea ventriculara este determinata de cresterea intoarcerii venoase; are ca si consecinta marirea volumului telesistolic in repaus si a celui sistolic in efort.

Capacitatea miocardului de a-si produce energie in timpul efortului din acidul lactic rezultat din activitatea scheletica este o proprietate importanta a cordului.

b).Modificarile functionale se refera la frecventa cardiaca, debitul cardiac, consumul maxim de O2 pentru inima, volumul sistolic.

Frecventa cardiaca-sportivul are un tonus vagal foarte crescut in repaus; hipertrofia ventriculara reuseste sa impinga o cantitate mare de sange la fiecare bataie, rezultand consumul de O2 al miocardului mult mai mic decat la o persoana nesportiva.

Debitul cardiac in repaus este la fel ca la o persoana nesportiva.