Traumatologie

Post traumatic-C1

Leziunile traumatice ale coloanei vertebrale

Studiul leziunilor traumatice ale coloanei si recuperarea acestora sunt importante datorita cresterii frecventei acestora prin accidentele rutiere, de munca sau sportive.

Se impart in 2 mari categorii: leziuni amielinice si leziuni mielinice.

1. Leziunile amielinice ale coloanei vertebrale:

• Leziunile coloanei cervicale sunt cauzate frecvent de accidente rutiere, de aviatie sau de munca si pot fi favorizate de osteoporoza si de neoplasm osos. Mecanismul de producere este indirect: hiperflexia sau hiperextensia coloanei cervicale. Hiperflexia fortata apare in prabusirea unei mine sau la vehicul (deceleratie), cand se produce o fractura asociata cu luxatie, fractura a arcului posterior si uneori ruperea ligamentului longitudinal posterior. Hiperextensia brutala se realizeaza prin lovirea din spate a unui vehicul sau prin loviri puternice in spate, cand capul se proiecteaza posterior producand o exagerare a curburii cervicale si se rupe ligamentul vertebral anterior.

In aceste leziuni poate fi interesata si maduva. Diagnosticul se pune pe:

-anamneza-evidentiaza gradul, localizarea si directia traumatismului;

-semne neurologice-tetraplegie in leziunea medulara;

-atitudine caracteristica-hiperflexie (proiectia anterioara a capului);

-redoare a gatului cu pozitie antalgica.

Forme clinice:

-entorsele coloanei cervicale apar prin rupturi sau elongatii ale ligamentelor fara modificarea raportului intre apofizele articulare; nu sunt grave, dar pot fi recidive;

-fracturile coloanei cervicale sunt rare si apar mai ales la nivelul C5-C6; se prezinta sub forma de tasari cuneiforme, fracturi sagitale ale corpului vertebral sau fracturi cominutive;

-luxatiile sunt cauzate de pierderea contactului dintre apofizele articulare si apar mai frecvent la nivelul C5-C6 si C6-C7;

-fracturi, luxatii-apar prin fractura apofizelor articulare subiacente, permitand astfel o luxatie anterioara a vertebrelor supraiacente;

-fracturile partiale pot fi: ale apofizelor spinoase; ale arcului posterior, anterior sau al maselor laterale la nivelul atlasului (in hiperextensia capului); ale diferitelor componente, in special apofiza odontoida la nivelul axisului in hiperflexia brusca a capului, complicata cu leziuni de bulb.

• Leziunile coloanei dorso-lombare: reprezinta 85% din totalul leziunilor coloanei vertebrale. Cel mai frecvent se localizeaza la nivelul T12, L1 si L2. Mecanisme de producere:

-hiperflexia-produsa prin caderea unei greutati pe umeri, prabusirea unui tavan sau plonjarea intr-o apa putin adanca;

-telescoparea reprezinta o presiune verticala pe coloana in extensie si se produce prin caderea pe ischioane sau pe picioare (“fractura parasutistilor”);

-hiperextensia este produsa de traumatisme violente, care actioneaza dinapoi-inainte (lovituri puternice in spate).

Fracturile pot interesa urmatoarele elemente anatomice:

-fractura latenta a corpului vertebral prin tasari ale acestuia;

-fracturi marginale cu smulgerea platoului vertebral superior la una sau mai multe vertebre;

-fracturi totale ale vertebrelor.

Tratamentul leziunilor amielinice: pentru coloana cervicala se recomanda tractiune continua cu capastrul Glisson, tractiune transcheletica, gulerul Minerva cu sprijin occipito-mentonier pentru o usoara hiperextensie.

Pentru coloana dorso-lombara: evitarea cu strictete a oricarei inclinari a trunchiului, complexul cranio-vertebral fiind mentinut rectiliniu; combaterea oricarei disfunctii respiratorii; plasarea pacientului pe un plan rigid in usoara hiperlordoza sau in decubit lateral.

Tratamentul poate fi: chirurgical, ortopedic si kinetoterapeutic, care poate incepe la 48 de ore de la aplicarea corsetului gipsat prin miscari ale membrelor si gimnastica respiratorie.

2. Leziunile mielinice ale coloanei vertebrale: cel mai frecvent sunt produse prin deplasarea corpurilor vertebrale fracturate, brusca modificare a directiei sau calibrului canalului rahidian, care pot produce un traumatism al maduvei sau radacinilor. Fracturile-luxatiile constituie cea mai frecventa cauza a paraplegiilor, iar in unele cazuri nivelul leziunilor neurologice este superior celor osoase, datorita leziunilor vasculare ale arterelor nutritive medulare.

Aceste leziuni se pot prezenta sub forma de comotie, contuzie, compresiune, dilacerare, zdrobire sau sectiune completa. Tulburarile functionale pot merge pana la paraplegie definitiva. Radacinile spinale pot fi rupte, elongate sau zdrobite. Cele mai frevente localizari sunt in regiunea dorso-lombara si lombara.

Complicatii: tulburari respiratorii, neuro-vegetative sub forma de hipotermie, de ritm cardiac, ileus paralitic (intestine), tromboflebita, escare si tulburari urinare.

Tratament: se recomanda pozitionarea pacientului in pozitii lordotice cu schimbarea pozitiei la 3 ore pentru evitarea escarelor; prevenirea tulburarilor urinare si a celorlalte disfunctionalitati.

Reeducarea functionala motorie incepe din primele zile prin dezvoltarea fortei membrelor superioare si apoi a musculaturii dorsale. Psihoterapia are un rol important in recuperarea traumatizatilor medulari prin adaptarea la noua situatie.