Tulburări endocrine asociate bolilor psihice

Sistemul nervos si sistemul endocrin sunt intr-o interdependenta functionala stransa. Sistemul nervos elibereaza agenti chimici, care pot actiona ca mediatori locali sau ca hormoni circulanti. La randul lor, o serie de hormoni pot actiona ca mediatori functionali, in cadrul sistemului nervos central. Raportul de intercorelatie intre cele 2 sisteme este materializat de balanta functionala stabilita intre doua structuri anatomice-„cheie” pentru ambele sisteme: hipotalamusul si hipofiza. Modificarea echilibrului functional stabilit intre sistemul nervos si sistemul endocrin, cu consecinte patologice, reprezinta domeniul de studiu pentru psihoneuroendocrinologie.

Neuroendocrinologia studiaza activitatea endocrina a neuronului. Cele 13 miliarde de neuroni ai creierului sunt grupate in 3 zone functionale specializate:

- trunchiul cerebral controleaza viata intelectuala, emotionala, vegetativa;

-sistemul limbic moduleaza si adapteaza comportamentul instinctiv, foamea, setea, sexualitatea, autoapararea, agresivitatea;

- neocortexul este indispensabil constiintei, gandirii, cunoasterii, simbolizarii, liberului arbitru, creativitatii.

Fiecare neuron este conectat cu 10 000 de alti neuroni, ceea ce presupune existenta in total a 100 000 trilioane de conexiuni.

Trecerea influxului nervos este asigurata de neurotransmitatori: acetilcolina, serotonina si catecolamine (adrenalina, noradrenalina si dopamina), sub controlul unor neuromodulatori (cibernine) secretati paracrin, care mentin calitatea functionala a celulei nervoase.

Se adauga insa si productia specifica a unor peptide si amine - neurohormoni - de catre celulele neuronale, substante capabile sa intervina la distanta fata de locul de producere asupra functionalitatii altor celule receptoare (celulele hipofizare, miocitele canalelor galactofore, tubii renali distali).

Acesti neurohormoni sunt sintetizati prioritar in neuronii hipotalamici organizati in nuclei si diferentiati atat structural, prin aspectul lor electrono-microscopic, cat si prin secretia lor specifica, in: neuronii magnocelulari, care produc vasopresina si oxitocina; neuronii parvicelulari, care produc liberine si statine; neuronii dopaminergici, care produc dopamina.

Interconectarea hipotalamusului cu sistemul nervos central prin multiplele legaturi interneuronale asociative, precum si cu sistemul endocrin prin circulatia porta hipotalamo-hipofizara si prin tanicite, face din acest organ calea finala comuna pentru manifestarea endocrina a tuturor bolilor sistemului nervos central si determina cointeresarea functionalitatii cerebrale in bolile endocrine. Ca urmare, patologia hipotalamusului va reuni manifestari endocrine, neurologice, neurovegetative si comportamentale. Beneficiul studiului conjugat al celor doua sisteme, nervos si endocrin, este in primul rand de ordin terapeutic.

ANOMALII HORMONALE ASOCIATE BOLILOR PSIHICE

Sunt cunoscute o serie de alterari ale nivelului concentratiei neurohormonilor si neuromodulatorilor in circulatia sistemica sau in lichidul cefalorahidian intr-o serie de boli psihice. Este dificil de stabilit implicarea lor in patogenia bolii sau aprecierea lor ca o consecinta a tulburarii tonusului functional al centrilor nervosi. Placa turnanta o reprezinta hipotalamusul - pe de o parte - prin aferentele lui aminergice pe de o parte si - pe de alta parte - eferentele sale peptidergice. Beneficiul studiului acestei problematici s-ar regasi in avantajul tratamentului aplicat dincolo de bariera hematoencefalica intr-o serie de boli psihice, prin echilibrarea si ameliorarea neurotransmisiei si neuroreceptiei. Recunoasterea alosterica a compusilor hormonali de catre structurile receptoare, care comanda specificitatea reactiilor neuronale, reprezinta cheia intregii biologii a activitatii nervoase.

Mai multe entitati ale patologiei psihiatrice au implicari neuroendocrinologice:

a. Schizofrenia, cu episoade psihice acute, in care se noteaza o hiperactivitate a sistemelor dopaminergice cerebrale extrahipotalamice. In formele catatonice, exista o implicare certa a endorfinelor si enkefalinelor. Modificarile hormonale periferice la schizofreni sunt considerate epifenomen al sindromului psihic (16).

b. Sindroamele depresive majore, cu cele 2 forme, monopolara (melancolica) si bipolara (maniacodepresiva), asociaza (16): insomnii predominant terminale, alterarea libidoului, astenie matinala sau permanenta, uneori cu ameliorare in cursul serii, lentoare psihomotorie sau agitatie, idei excesive de vinovatie, autoacuzare, nedemnitate, inutilitate, incurabilitate, dispozitie depresiv-anxioasa severa, apatie, hipobulie, scaderea interesului placerii pentru activitati placute anterior, modificarea comportamentului instinctual : inapetenta sau bulimie, pulsiuni suicidare, scadere / crestere importanta in greutate, pierderea simtului umorului, tendinta la suicid.