Bazele Merceologiei

Imagine preview
(9/10 din 10 voturi)

Acest curs prezinta Bazele Merceologiei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 89 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Merceologie

Cuprins

CAPITOLUL I: OBIECTUL DE STUDIU AL MERCEOLOGIEI 1
1.1. Obiectul de studiu al merceologiei 1
1.2. Metode si modalitati de cercetare în merceologie 3
1.3. Trasaturi ale stiintei marfurilor 4
CAPITOLUL II: CONCEPTE DE BAZA ÎN STUDIUL MARFURILOR 7
2.1. Concepte referitoare la marfa 7
2.2. Orientari actuale privind definirea calitatii produselor si serviciilor 8
2.3. Conceptul de „calitate totala” 11
CAPITOLUL III: ELEMENTE DE TEORIA CALITATII MARFURILOR 14
3.1. Caracteristicile calitatii produselor si serviciilor 14
3.1.1. Elemente de definire a caracteristicilor calitatii 14
3.1.2. Caracteristicile calitatii produselor 14
3.1.3. Caracteristicile calitatii serviciilor 15
3.2. Ipostazele calitatii produselor si serviciilor 16
CAPITOLUL IV: PROPRIETATILE MARFURILOR 18
4.1. Importanta cunoasterii proprietatilor marfurilor 18
4.2. Clasificarea proprietatilor marfurilor 18
4.3.Proprietatile fizice ale marfurilor 21
4.4. Proprietatile mecanice ale marfurilor 22
4.5. Proprietatile optice 23
4.6. Proprietatile termice 24
CAPITOLUL V: CLASIFICAREA SI CODIFICAREA MAFURILOR 25
5.1. Cadrul conceptual al clasificarilor marfurilor 25
5.2. Sisteme de clasificare si codificare a marfurilor utilizate în întreprinderi 29
5.2.1. Elemente de definire a codificarii cu bare 29
5.2.2. Codul universal al produselor (UPC) 31
5.2.3. Codul european al articolelor (EAN) 32
CAPITOLUL VI: STANDARDIZAREA SI ROLUL ACESTEIA ÎN REALIZAREA SI COMERCIALIZAREA MARFURILOR 35
6.1. Cadrul conceptual al standardizarii 35
6.2. Continutul, domeniile si nivelul de aplicare a standardelor. Tipuri de standarde 36
6.3. Organizatia Internationala de Standardizare 40
CAPITOLUL VII: MARCAREA MARFURILOR 44
7.1. Elemente de definire a marcilor 44
7.2. Functiile marcilor 46
7.3. Clasificarea marcilor. Tipuri de marci 48
CAPITOLUL VIII: AMBALAREA MARFURILOR 51
8.1. Definirea ambalajului si a operatiei de ambalare a marfurilor 51
8.2. Functiile ambalajelor 52
8.2.1 Functia de conservare si protectie a produselor 52
8.2.2. Functia de manipulare, depozitare si transport 54
8.2.3. Functia de promovare a marfurilor 55
CAPITOLUL IX: NOTIUNI DE CALIMETRIE 57
89
9.1. Cadrul conceptual al calimetriei 57
9.1.1 Obiectul calimetriei 57
9.1.2. Metode utilizate în calimetrie 57
9.1.3. Principiile care stau la baza metodelor de evaluare a calitatii 58
9.2. Metode de evaluare a calitatii produselor prin indicatori sintetici 59
9.2.1. Metoda punctarii valorilor caracteristicilor 59
9.2.2. Metoda punctarii în raport cu o calitate etalon 59
9.2.3. Metoda valorii absolute a caracteristicilor de calitate 60
9.3. Indicatori ai noncalitatii 62
9.4. Indicatori de evaluare a comportarii în utilizare a produselor 66
9.4.1. Fiabilitatea. Calculul indicatorilor statistici ai fiabilitatii 67
12.4.2 Mentenabilitatea, mentenanta 71
9.4.3. Disponibilitatea 73
9.5. Estimarea calitatii loturilor de marfuri 74
9.5.1. Controlul calitatii loturilor; planurile de control 74
9.5.2. Estimarea calitatii loturilor de marfuri pe baza caracteristicilor atributive 76
CAPITOLUL X: ATESTAREA CALITATII PRODUSELOR SI SERVICIILOR 79
10.1. Omologarea produselor 79
10.2. Garantarea calitatii produselor si serviciilor 80
CAPITOLUL XI: ASPECTE SPECIFICE PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI 82
11.1. Locul si rolul consumatorului în economia de piata 82
11.2. Conceptul de consumator 82
11.3. Drepturile consumatorilor 83
APLICATII 86

Extras din document

CAPITOLUL I: OBIECTUL DE STUDIU AL MERCEOLOGIEI

1.1. Obiectul de studiu al merceologiei

Stiinta marfurilor – Merceologia – are ca obiectiv esential pregatirea teoretica si practica si formarea abilitatilor necesare în domeniile contingente cu lumea marfurilor tuturor acelora care se pregatesc pentru profesiuni si ocupatii în aceste domenii.

În privinta arie tematice, se remarca o adaptare succesiva a continutului initial al merceologiei la conditiile diferitelor perioade parcurse. Se mai observa, totodata, si tendinta perpetua de racordare la specificul scolilor merceologice occidentale, îndeosebi scolile italiana si germana.

Indiferent de evolutia denumirii si de context, merceologia a fost orientata constant spre marfa si problematica marfurilor, orientare ilustrata înca de primele lucrari din domeniu.

Din Prefata celei mai vechi lucrari dedicate cunoasterii marfurilor /Mallian, 1879/, aflam ca aceasta lucrare (si, evident, domeniu de studiu), prezinta „schite istorice asupra originii marfii, provenienta sa, diferentele dintre calitati, proprietatile si diferitele întrebuintari în industrie si arte si procedeele de cunoastere a falsificatiunilor si alteratiunilor”, iar în alta lucrare reprezentativa /Vlaicu, 1895/, purtând în titlu pentru prima oara în România denumirea de merceologie, se mentioneaza ca „Merceologia se ocupa cu studiul originii produselor, al proprietatilor esentiale fizice si chimice, al indicilor de veritabilitate si bunatate precum si mijloacele de a stabili si de a descoperi alteratiunile si falsificatiunile marfurilor”. Însusi titlul lucrarii, Merceologie si Technologie, indica arile tematice distincte ale celor doua discipline: pe când merceologia se ocupa de aspectele ce tin nemijlocit de marfa, technologia1 avea ca obiect istoria si descrierea tuturor procedurilor industriale si de arta, care se aplica la fabricatia marfurilor.

Mai târziu, în perioada interbelica, se arata ca Productologia trebuie „sa adune, sa rânduiasca si sa prezinte metodic date teoretice, stiintifice, practice si economice culese din însasi practica comertului si industriei, <referitoare> la cunoasterea exacta a marfurilor gata, a mersului fabricatiunii sau obtinerii lor, alteratiunilor ce pot încerca, cum si a falsificarilor la care pot fi expuse. Un loc de cinste trebuie sa-l ocupe datele economice în legatura cu productia, transportul si vânzarea diferitelor produse, (…) pentru aceasta facându-se apel la chimie, fizica, stiinte agricole, economice, etc., deci la domenii foarte variate” /A. Teodoru si T. Zaharescu, 1929/. Un alt autor adauga, în deceniul al cincilea, ca pe lânga informatia pur merceologica este nevoie în studiul marfurilor de „date complementare” asupra acestora, ca: „alternatiunile, fabricarile, imitatiile, precum si locul de producere si pietele mari de desfacere”. /A. Pecuraru, 1944/.

Dupa al doilea razboi mondial, se regasesc si în definitia si continutul merceologiei note noi, impuse de reorientarea societatii si economiei. O lucrare intitulata Curs de Studiul marfurilor, editata în anul 1948, cuprinde aprecierea ca „ merceologia nu este atât o stiinta, cât un complex (ansamblu) de cunostinte despre marfuri, care ne sunt furnizate de … zoologie, botanica, mineralogie, chimie, fizica, geografie, tehnologie, economie comerciala”, completând apoi prin

1 Conform lui G. Grundke, termenul Technologie a fost definit prima oara în anul 1772, de Johann Beckmann, ca „stiinta care învata prelucrarea obiectelor din natura sau cunoasterea meseriilor”, înlocuind astfel expresia „istoria artei”, care se folosea cu aceasta semnificatie pâna atunci.

considerarea merceologiei ca „un complex al tuturor cunostintelor asupra numeroaselor produse care formeaza obiectul cumpararii si al vânzarii cu scopul de a întrebuinta si de a câstiga” / St. Tache, 1948/.

Începând cu anii ’80 se remarca o extindere a semnificatiei Merceologiei dincolo de cea a „stiintei care studiaza calitatea marfurilor”, catre aspecte economice, reflectând concentrat orientarile esentiale declarate ale economiei românesti spre valorificarea superioara a resurselor materiale, optimizarea raportului cheltuieli-efecte, cresterea necontenita a bunastarii, etc.

În Dictionarul de Merceologie, editat în anul 1996, este prezentata urmatoarea explicatie: „Merceologia cuprinde ansamblul conceptelor, metodelor, tehnicilor de analiza si apreciere a calitatii si finalitatii produselor si de adaptare si reproiectare a acestora, în vederea unei satisfaceri eficiente, cu sisteme noi si cuprinzatoare de produse”.

Câmpul tematic al merceologiei vizeaza o paleta extrem de larga de elemente având ca numitor comun marfa. În continuare, se enumera alfabetic cele mai reprezentative dintre elementele care alcatuiesc aceasta problematica: ambalare si ambalaje, avarii, calitate (analiza, apreciere, caracteristici, cercetare comparativa, cerinte, certificare, control, evaluare si masurare, gestiune, management, masurare, optimizare), clasificare, codificare, comert, conservare, contractare, contrafaceri, defecte, denaturari, denumire, depozitare, desfacere, examinare, falsificari, garantare, grupe de produse, impozit, istoric, logistica merceologica, manipulare, marcare, materii prime, masurare cantitativa, metode de investigare, natura, normative, obtinere, omologare, origine, particularitati constructive, pastrare, pret, procese tehnologice, proprietati (ale marfii), protectia consumatorilor, protectia mediului, provenienta, receptie, reciclabilitate, recunoastere, semne caracteristice, sistematica, sisteme monetare, sortiment, substituiri, utilizare (comportare în utilizare, întrebuintare rationala), unitati de masura, uzante comerciale, vama.

Având în vedere ultimele lucrari de specialitate în acest domeniu, care determina reconsiderarea definitiei marfii, definim Merceologia ca fiind stiinta care studiaza marfurile, atât cele materiale, cât si cele fara continut material, în toata varietatea si complexitatea problematicii lor.

Enorma lista a bunurilor care constituie marfuri si caracterul mereu înnoitor al acesteia prefigureaza un evantai larg al merceologiei de profil.

Fisiere in arhiva (1):

  • Bazele Merceologiei.pdf