Cercetarea și Dezvoltarea Produselor

Capitolul 1 CONSIDERAŢII PRIVIND PRODUSUL

1.1. Noţiunea de produs. Definiţie.

Principala calitate a inginerilor constă în aplicarea cunoştinţelor şi a experienţei acumulate în soluţionarea problemelor tehnice şi optimizarea acestora ţinând cont de restricţiile impuse de materialul utilizat, tehnologie, cost, ergonomie, legislaţie etc. Toate acestea au drept scop final obţinerea unui produs performant şi competitiv.

O serie de autori, precum Pahl şi Beitz [71] sau Philippe Vadcard [90], consideră produsul ca fiind „un element material, un obiect destinat satisfacerii nevoilor şi cerinţelor clienţilor”. Această caracterizare a produselor a fost completată ulterior de Koetler [62] şi Suh Nam P. [78], aceştia adăugând aspectul informaţional al produselor. Astfel, în cadrul unei întreprinderi noţiunea de „produs” poate fi întâlnită sub două forme:

• Concept – cuprins în fluxuri informaţionale (cerinţe clienţi, specificaţii produs, principii de soluţionare).

• Obiect material - cuprins în fluxuri fizice (transformare, stocare, transport).

Un produs poate fi realizat la comanda unuia sau a mai multor clienţi, sau poate să producă la rândul lui, în timpul procesului de fabricaţie produse nedorite şi poluante.

Pentru a rezuma toate aceste definiţii se poate concluziona că „un produs este un obiect material sau informaţional, realizat cu intenţie sau nu, de către o persoană sau un grup de persoane”.

În literatura de specialitate un produs este analizat din trei puncte de vedere, şi anume:

• Din punct de vedere tehnic, un produs trebuie să fie funcţional şi să corespundă întotdeauna cerinţelor clienţilor.

• Din punct de vedere economic, un produs este caracterizat prin valoarea de schimb pe care o are (cât este dispus un consumator să plătească pentru a intra în posesia lui).

• Din punct de vedere social, un produs are o valoare subiectivă care depinde de aspectul estetic, de modă, de firmă.

În ziua de azi toţi producătorii au tendinţa de a fabrica produse din ce în ce mai complexe. Acest lucru are ca principal motiv creşterea ofertei care este prezentată în figura 1.1.

Pe de o parte, există o creştere cantitativă a produselor şi serviciilor oferite. Alain Chauvet [32] consideră că această tendinţă este legată de dorinţa de a răspunde la cât mai multe funcţii căutate şi cerinţe impuse de către clienţi. Una din consecinţele creşterii numărului de produse, din motive de diferenţiere, este creşterea caracteristicilor tehnice ale produsului (creşterea numărului de funcţii ale acestuia, utilizarea de noi materiale etc.).

Pe de altă parte, produsele se diferenţiază între ele nu numai din punct de vedere tehnic, ci şi economic şi prin modul în care acestea sunt percepute de către viitorii utilizatori. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă automobilele sau telefoanele mobile.

Figura 1.1. Factorii care contribuie la creşterea complexităţii produselor

1.2. Ciclul de viaţă al unui produs

Din punctul de vedere al cercetării şi al dezvoltării, ciclul de viaţă al unui produs comportă 5 faze (figura 1.2. a si b):

a) Ciclul de viaţă al unui produs în viziunea lui G Drăghici [40]

Figura 1.2. b Ciclul de viaţă al unui produs

Unde:

I. Cercetare

-Identificarea nevoilor

-Studiul pieţei

-Identificarea funcţiilor

-Definirea produsului

II. Realizarea

-Fabricare

-Control

III. Distribuirea

-Vânzare

-Transport

-Depozitare

-Instalare

IV. Utilizarea

-Utilizarea

-Mentenanţa

-Repararea

V. Sfârşitul vieţii

-Demontarea

-Reciclarea

-Stocarea

-Distrugere

Capitolul 2 CONCEPŢIA PRODUSELOR

2.1. Activitatea de concepţie. Definiţie

În literatura de specialitate există mai multe definiţii ale activităţii de concepţie. În general, activitatea de concepţie este descrisă ca având drept obiectiv definirea unui produs care are o funcţionalitate particulară şi care este în conformitate cu anumite specificaţii.

Norma NF L00-007 [1] defineşte concepţia unui produs ca fiind „o activitate creatoare care, plecând de la nevoile exprimate, mijloacele existente şi posibilităţile tehnologice, conduce la definirea unui produs care satisface aceste nevoi şi care este realizabil din punct de vedere industrial”.

AQAP precizează faptul că este vorba despre „un demers ce constă în definirea sarcinilor ce trebuiesc realizate şi rezolvarea problemelor cu scopul de a crea un produs destinat satisfacerii nevoilor exprimate”.