Merceologie Generala

Imagine preview
(8/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Merceologie Generala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 156 de pagini .

Profesor: ION SPANU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Merceologie

Cuprins

1. Merceologie – obiect de studiu, funcţii, metode de cercetare 3
1.1. Obiectul de studiu 3
1.2. Funcţiile merceologiei 5
1.3. Importanţa merceologiei 6
1.4. Merceologia în conexiune cu alte ştiinţe 7
1.5. Metode de cercetare utilizate în merceologie 8
2. Elementele definitorii ale mărfurilor 9
2.1. Consideraţii generale 9
2.2. Proprietăţile mărfurilor 9
2.2.1. Clasificarea proprietăţilor mărfurilor 9
2.2.2. Proprietăţile fizice ale mărfurilor 10
2.2.2.1. Proprietăţile fizice principale 10
2.2.2.2. Proprietăţile fizice speciale 13
2.2.3. Proprietăţi chimice 17
2.2.4. Proprietăţi psihosenzoriale 17
2.2.5. Proprietăţi estetice 17
2.3. Caracteristicile mărfurilor 19
2.4. Factorii determinanţi ai proprietăţilor şi caracteristicilor mărfurilor 20
2.5. Indicatorii, parametrii şi indicii mărfurilor 21
2.6. Funcţiile mărfurilor 21
2.7. Calitatea mărfurilor 23
2.7.1. Definirea conceptului de “calitate” 23
2.7.2. Orientări actuale privind definirea calităţii produselor şi serviciilor 23
2.7.3. Definirea calităţii produselor şi serviciilor în standardele internaţionale 25
2.8. Uzura mărfurilor 25
3. Clasificarea, codificarea şi standardizarea mărfurilor 27
3.1.Tipuri de clasificări şi codificări ale mărfurilor 27
3.2. Standardizarea mărfurilor 34
4. Merceologia produselor alimentare 39
4.1. Principiile biologice ale conservării produselor alimentare 39
4.2. Metode de conservare 40
5. Caracterizarea merceologică a cerealelor, a leguminoaselor boabe
şi a produselor derivate 47
5.1. Caracterizarea principalelor cereale 47
5.2. Caracterizarea principalelor leguminoase boabe 48
5.3. Calitatea şi păstrarea cerealelor şi a leguminoaselor boabe 49
5.4.. Crupele 50
5.5. Făina 51
5.6. Pastele făinoase 53
5.7. Produsele de panificaţie 54
6. Legumele, fructele şi produsele prelucrate 58
6.1. Sortimentul şi calitatea legumelor şi fructelor proaspete 58
6.2. Ambalarea legumelor şi fructelor proaspete 61
6.3. Păstrarea legumelor şi fructelor 62
6.4. Produsele alimentare obţinute din prelucrarea legumelor şi fructelor 64
7. Zahărul şi produsele zaharoase 73
7.1. Zahărul 73
7.2. Amidonul şi glucoza 74
7.3. Produsele zaharoase (dulciurile) 75
7.4. Mierea de albine 82
8. Caracterizarea merceologică a băuturilor alcoolice 85
8.1. Berea 85
8.2. Vinurile 87
8.3. Băuturile alcoolice tari 93
9. Caracterizarea merceologică a sucurilor, băuturilor răcoritoare
şi a apelor minerale 97
9.1. Sucurile naturale 97
9.2. Băuturile răcoritoare 98
9.3. Apele minerale 100
10. Caracterizarea merceologică a stimulentelor 103
10.1. Cafeaua 103
10.2. Ceaiul 105
11. Condimentele şi produsele condimentare 107
11.1. Condimentele naturale 107
11.2. Condimente acide 109
11.3. Sarea de bucătărie 110
11.4. Boiaua de ardei 110
11.5. Produsele condimentare şi oleo-rezinele 111
12. Grăsimile alimentare 112
12.1. Uleiuri vegetale 112
12.2. Grăsimile de origine animală, hidrogenate şi emulsionate 112
12.3. Proprietăţile generale şi calitatea grăsimilor alimentare 114
13. Caracterizarea merceologică a ouălor 116
13.2. Ambalarea, conservarea şi marcarea ouălor 118
14. Laptele şi produsele lactate 120
14.1. Laptele de consum 120
14.2. Brânzeturile 122
15. Carnea şi produsele din carne 128
14.1. Caracterizarea cărnii 128
14.2. Produse prelucrate din carne 133
14.3. Sortimentul şi calitatea principalelor produse din carne 135
16. Peştele şi produsele din peşte 141
16.1. Peştele proaspăt 141
16.2. Icrele 145
16.3. Peştele sărat 146
16.4. Peştele afumat 147
16.5. Semiconservele de peşte 147
16.6. Conservele de peşte 148
17. Concentratele alimentare 149
17.1. Sortimentul concentratelor alimentare 149
17.2. Materiile prime şi fabricarea concentratelor alimentare 150
17.3. Calitatea concentratelor alimentare 152
17.4 Ambalarea concentratelor alimentare 154

Extras din document

Merceologie – obiect de studiu, funcţii, metode de cercetare

1.1. Obiectul de studiu

Merceologia, ca noţiune, este un termen format din expresia latină mercis (= al mărfii) şi expresia grecească logos (=ştiinţă, cunoaştere).

Pentru prima dată, merceologia a fost delimitată ca ştiinţă de cunoaştere a mărfurilor de profesorul de origine germană Johan Beckman (1739 – 1811). El a marcat trecerea de la practica simplă la o disciplină ştiinţifică deschisă investigaţiilor şi potrivită pentru studiu prin tratatul său editat între anii 1793 – 1800 - intitulat Vorberetung zur Warenkunde (Curs pregătitor de merceologie).

În România – merceologia apare ca disciplină odată cu înfiinţarea primelor şcoli comerciale la Bucureşti (1864) şi Galaţi (1965). Primele cărţi au fost elaborate de M. Mallian (1879) şi Arsenie Vlaicu (1895).

În evoluţia sa, merceologia sau ştiinţa mărfurilor a purtat diverse denumiri, în funcţie de concepţiile şcolii naţionale de merceologie şi de concepţia autorilor de carte în acest domeniu.

Prima denumire a merceologiei în România a fost Cunoştinţa mărfurilor (lucrarea lui M. Mallian, 1864-1895, cunoscută ca fiind cea mai veche din lucrările de acest fel publicate în România), denumirile ulterioare au fost Productologie (1900-1930), Studiul mărfurilor, Tehnologie şi studiul mărfurilor, Merceologie (perioada după 1935 -).

In general noţiunea de Merceologie sau Ştiinţa mărfurilor este urmată de expresii (textile, electrice, agricole, de construcţii, de instalaţii, …), care localizează domeniul concret de studiu şi care, în conţinutul lor, cuprind probleme strict specifice domeniului merceologic: descrieri generice, proprietăţi, nomenclator, sortiment, clasificări, marcare, ambalare, păstrare, transport, comercializare etc.

Definiţii:

1. Merceologia este ştiinţa cercetării multilaterale a mărfurilor, reunind într-o concepţie integratoare aspectele tehnico-economice şi sociale ale mărfurilor precum şi calitatea, utilizarea şi măsura în care acestea satisfac nevoile de consum ale populaţiei în condiţii de eficienţă economico- socială maximă.

2. Merceologia studiază calitatea ca element esenţial al progresului economico-social în strânsă legătură cu trebuinţele oamenilor şi mai ales într-o manieră sistemică ţinând cont de factorii care o determină.

Câmpul tematic al merceologiei vizează o paletă extrem de largă de elemente având ca numitor comun marfa.

Marfa este o categorie economică de mare complexitate care constituie obiectul schimburilor economice ca urmare a utilităţii şi valorii produselor.

Produsele sunt bunuri materiale obţinute ca rezultat al unei activităţi productive sau a unui proces de producţie care include o succesiune de activităţi productive.

Merceologia studiază produsele sub multiple aspecte în toate etapele circuitului fizic al acestora de la producător până la consumator distingând: etapa fabricaţiei, etapa transportului, etapa stocării, etapa de utilizare efectivă, etapa postconsum.

Mărfurile se schimbă pe piaţă ca urmare a valorii de întrebuinţare. Măsura în care un produs satisface nevoile consumatorului poate fi caracterizat prin:

- valoarea de întrebuinţare – conferită de acele proprietăţi ale produsului care satisfac funcţiile pentru care acesta este destinat; are un conţinut tehnic, economic, social, uman prin raportarea la necesităţile societăţii.

- valoarea de schimb – proprietăţile, calităţile unui produs care conferă posibilitatea de a fi schimbat cu altul (interschimbul pe piaţă).

- valoarea estetică – proprietăţile, caracterul, elementele de formă şi culoare care determină satisfacerea nevoilor estetice ale utilizării.

- costul de producţie – ca sumă a cheltuielilor materiale de manoperă şi indirecte necesare fabricării unui produs.

Produsul – rezultat al muncii umane dobândeşte caracterul de marfă în momentul intrării în circuitul comercial deci odată cu recunoaşterea de către societate a utilităţii sale prin vânzare pe piaţa internă sau internaţională.

Serviciul – este o marfă comercializată, imaterială, intangibilă, care în general nu se experimentează înainte de cumpărare, dar care permite compensarea investiţiilor făcute de cumpărător pentru realizarea dorinţelor şi a necesităţilor acestora.

Produsul turistic – categorie economică specială şi complexă.

Termenul “produs” utilizat generic, exprimând calitatea sau starea unui lucru concret.

Complexitatea produsului turistic este dată de ansamblul elementelor eterogene care concură la realizarea sa, cum sunt:

- patrimoniul resurselor naturale, culturale, artistice, istorice sau tehnologice care tind să atragă turistul şi îl determină să călătorească.

- echipamentele adiacente care prin ele însele nu sunt factori de motivare turistică dar care dacă lipsesc sau sunt necorespunzătoare calitativ restricţionează activitatea turistică.

- facilităţi de acces – în afara unor cazuri rare de organizaţie integrate nu există o singură firmă sau asociaţie de turism care să furnizeze acest produs la modul complet.

- în cazul produsului turistic pe lângă valoarea de întrebuinţare, o importanţă deosebită o capătă valoarea psihologică. De aceea studiile de marketing privind poziţionarea produsului pe piaţă vizează în special imaginea, marca, analizele de produs.

Având în vedere ultimele lucrări de specialitate în domeniu, care determină reconsiderarea definiţiei mărfii, definim Merceologia ca fiind ştiinţa care studiază mărfurile, atât cele materiale, cât şi cele fără conţinut material, în toată varietatea şi complexitatea problematicii lor.

Enorma listă a bunurilor care constituie mărfuri şi caracterul mereu înnoitor al acesteia prefigurează un evantai larg al merceologiilor de profil.

Principalele zone de interes pentru dezvoltarea ştiinţei mărfurilor vizează:

1. clarificări asupra fundamentelor teoretice şi metodologice din acest domeniu;

2. cercetarea mărfurilor şi oferta contemporană, cu prefigurări pentru oferta viitorului;

3. aspecte ale economiei domeniului marfar respectiv (particularităţile nevoii specifice, piaţa specifică şi factorii ei, cadrul normativ în domeniu, tendinţele etc.);

4. extinderea ariei de studiu şi asupra mărfurilor netangibile, având în vedere esenţa lor comună – caracterul vandabil;

5. autonomizarea zonei referitoare la aspectele cercetării calităţii;

6. dezvoltarea unor teme de importanţă majoră pentru comerţ, cum este problema vămuirii mărfurilor, având in vedere că în alte ţări există deja ramuri ale merceologiei dedicate acestor aspecte (Merceologia doganale, în Italia);

7. aspecte legate de circulaţia fizică a bunurilor – transport, transbordări, antrepozitare, păstrare, manipulare etc., care constituie materie pentru logistica merceologică;

8. problematica protecţiei mediului, în relaţie cu producţia de bunuri şi comerţul acestora;

9. protecţia consumatoruluii faţă de infinita suită de ipostaze în care acesta se află în postură defavorabilă: lipsa informaţiilor, caracterul trunchiat sau inaccesibil (redactări în limbi străine) al acestora, frecventele informaţii false, ca şi numeroasele tehnici de contrafacere, substituire, falsificare a bunurilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Merceologie Generala.doc

Alte informatii

USAMV IASI