Specificații Geometrice pentru Produse

Din punct de vedere tehnic, toate elementele de construcţie mecanică, organe de maşini, scule, elemente de dispozitive şi de verificare etc. care se produc în industria constructoare de maşini, denumite “produse finite” sau uzual piese, sunt în esenţă nişte corpuri geometrice solide executate dintr-un material cu anumite caracteristici (proprietăţi, specificaţii) chimice şi fizico-mecanice şi au o anumită formă, care depinde de felul suprafeţelor ce compun aceste piese (plane, conice, elicoidale, cilindrice, evolventice, profilate), de dimensiunile şi poziţia reciprocă a acestor suprafeţe, de distanţele dintre suprafeţe şi de gradul de netezime (rugozitatea) al fiecărei suprafeţe.

Conform SR ISO 129:1994 un produs finit este o piesă pregătită pentru montaj sau pentru punere în funcţiune, sau o construcţie executată pornind de la un desen; un produs finit poate fi şi o piesă care urmează să fie prelucrată ulterior (un produs turnat sau forjat) sau o construcţie care urmează să fie executată.

Orice piesă, luată ca atare, cu toate caracteristicile sale tehnice - ale căror valori se stabilesc în procesul de proiectare a acesteia, se realizează, practic, în procesul de prelucrare şi trebuie să corespundă unui anumit rol funcţional.

Datorită influenţei perturbatoare a unui număr mare de factori (imperfecţiuni ale mijloacelor tehnice, condiţiile de lucru şi disciplina tehnologică, metodele şi mijloacele de verificare etc.), piesele de acelaşi fel se deosebesc unele de altele şi de piesa teoretică, ideală, din punct de vedere al compoziţiei chimice, structurii metalografice, caracteristicilor fizico-mecanice şi geometrice. Prin urmare, calitatea tehnico-funcţională a oricărei piese este determinată de valorile reale, respectiv efective ale unui ansamblu de caracteristici ale piesei considerate şi anume: geometrice, fizico-mecanice, metalografice, chimice. Fiecare categorie de caracteristici este studiată de diverse discipline care se ocupă atât cu problemele legate de proiectarea acestora cât şi de posibilitatea realizării lor cu anumite precizii şi anume: Rezistenţa materialelor, Organe de maşini ş.a. pentru proiectare; Tehnologia materialelor, Prelucrări prin aşchiere, Tehnologia construcţiei de maşini ş.a. pentru realizarea lor la precizia dorită; Studiul materialelor, Tratamente termice ş.a. pentru realizarea caracteristicilor metalurgice şi fizico-chimice etc.

În prezenta lucrare didactică se vor aborda unele aspecte legate de specificaţiile geometrice ale produselor. Pe un desen tehnic, specificaţiile geometrice pentru (de) produs, abreviat GPS, reprezintă un set de cerinţe – privind geometria, dimensiunile şi caracteristicile suprafeţei piesei de prelucrat (fig. 1) – care asigură funcţionarea optimă a piesei în cauză, concomitent cu dispersia în jurul optimului în măsura în care funcţionarea este încă satisfăcătoare.

Cu toate acestea, în procesul de fabricaţie se produc piese care nu sunt perfecte şi care prezintă o anumită abatere de la optim, precum şi una faţă de cealaltă. Ca urmare, aceste piese trebuie măsurate în scopul de a le compara cu specificaţiile. Prin urmare, este necesar să se coreleze piesa concepută de proiectant, piesa fabricată şi informaţiile despre piesa măsurată (piesa efectivă). Pentru a obţine această corelaţie şi pentru a permite interpretarea mutuală, au fost elaborate standarde în domeniul specificaţiilor geometrice pentru produse care se referă la definiţii de bază, reprezentare simbolică şi principii de măsurare