Standardizarea Mărfurilor

5.1 Conceptul de standard şi standardizare

Standardizarea este o activitate de interes general care, prin aplicaţiile ei, are un impact important asupra economiei şi societăţii.

Aplicaţiile standardizării se referă, printre altele, la: unităţi de măsură; terminologie şi simbolizare; produse şi procedee (definirea şi alegerea caracteristicilor produselor, metode de încercare şi măsurare, specificarea caracteristicilor produselor pentru definirea calităţii, varietăţii şi interschimbabilităţii lor, cerinţe privind ambalarea, marcarea şi etichetarea); securitatea persoanelor şi bunurilor.

Standardul român SR 10000 – 1/1994 prezintă următoarea definiţie a standardizării:

Standardizarea reprezintă activitatea specifică prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, vizând obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat.

Standardizarea reprezintă, în esenţă, activitatea de elaborare şi implementare a unor documente de referinţă numite standarde.

Standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut care furnizează - pentru utilizări comune şi repetate - reguli, linii directoare sau caracteristici referitoare la activităţi sau rezultatele lor, garantând un nivel optim pentru comunitate în ansamblul său.

Standardul cunoaşte diferite definiţii, mai semnificativă fiind cea internaţională, conform Ghidului ISO/CEI 2/1996 care precizează:

Această definiţie este preluată, în cea mai mare parte, şi de standardul român SR 10000 – 1/1994. Diferenţierea se remarcă în ceea ce priveşte evidenţierea scopului, a destinaţiei şi anume: dacă în definiţia ISO/CEI standardul garantează un nivel optim pentru comunitate în ansamblul său, deci o certitudine prin consensul părţilor, în definiţia română se menţionează obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat.

Este de remarcat şi definiţia comunitară, conform Directivei CEE 83/189, care precizează că: “standardul este o specificaţiei tehnică, aprobată de un organism de standardizare recunoscut, utilizată pentru aplicări repetate sau continue, a cărei respectare nu este obligatorie”.

Examinarea elementelor conţinute de aceste definiţii scot în evidenţă principalele caracteristici ale unui standard, şi anume:

- Standardul nu este obligatoriu, deoarece are la bază un acord liber consimţit al părţilor interesate (producători, distribuitori, consumatori şi administraţia publică). Standardul este creat de toţi cei care îl doresc şi este aplicat de toţi cei care vor.

- Factorii economici la nivel naţional, regional şi internaţional au posibilităţi tehnice şi tehnologice diferite, mulţi dintre ei situându-se sub nivelul atins de standarde. Ar fi neloial ca aceştia să fie eliminaţi prin declararea obligatorie a standardelor. Producţia sub nivel standardizat poate fi mai puţin costisitoare, dar astfel de produse sunt mai puţin cerute de piaţă, fapt ce afectează negativ activitatea celui care hotărăşte să urmeze acest drum.

- Standardul este elaborat de un organism recunoscut care poate fi naţional, regional sau internaţional.

- Standardul este destinat unei aplicări comune şi repetate aceasta conferindu-i o mare eficacitate.

- Standardul, prin conţinutul său este un instrument care asigură un grad optim de ordine în mediul de afaceri, acesta încurajând creaţia şi creşterea economică, în avantajul comunităţii în ansamblul său.

5.2 Avantajele standardizării

Subiectele standardizării nu sunt alese de un organism de standardizare, ci de părţile interesate, care în principal sunt: producătorii, utilizatorii industriali, consumatorii şi autorităţile publice. Acestea participă la activitatea de standardizare ca urmare a avantajelor pe care le poate oferi aceasta.

Aspectele concrete ale avantajelor standardizării se referă în principal la următoarele:

- Simplificarea diversităţii tot mai mari a produselor şi procedurilor din viaţa oamenilor deoarece standardizarea contribuie la:

- eliminarea elementelor care complică, îngreunează şi scumpesc producţia şi utilizarea produselor.

- produse caracterizate prin proprietăţi esenţiale.

- Compatibilitate şi interschimbabilitate, ceea ce înseamnă că standardizarea permite obţinerea unor game tipo-dimensionale de piese şi produse compatibile sub aspectul dimensiunilor, formelor şi proprietăţilor care permit interschimbabilitatea dimensională şi funcţională.

- Securitate, sănătate, protecţia vieţii şi a mediului, deoarece în standarde sunt înscrise prescripţiile privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a maşinilor, utilajelor, construcţiilor şi instalaţiilor precum şi prescripţiile care limitează sau înlătură nocivitatea unor produse sau procese asupra mediului înconjurător

- Asigurarea protecţiei consumatorilor, deoarece:

- produsele care poartă marca de conformitate cu standardele prezintă o garanţie că ele răspund necesităţilor consumatorilor;

- prin nivelul caracteristicilor înscrise în standarde, este garantată calitatea produselor, iar prin prescrierea condiţiilor de ambalare, transport, păstrare şi depozitare se asigură şi menţinerea calităţii pe întreg circuitul tehnic de la producător la consumator.

- Facilitarea comunicării dintre producători şi beneficiari, aceasta însemnând că standardizarea asigură un limbaj comun prin intermediul terminologiei, simbolizărilor şi codificărilor unice în diferite domenii acceptate pe plan internaţional.

- Eliminarea barierelor din calea comerţului este asigurată prin:

- trimiterile şi referirile la standarde, care se fac în contractele economice, previn apariţia barierelor tehnice în calea comerţului;

- folosirea standardelor internaţionale sau a celor europene armonizate pot permite eliminarea obstacolelor din calea schimburilor comerciale de mărfuri.

- Reducerea gradului de incertitudine al pieţei ceea ce înseamnă că existenţa unui set corespunzător şi stabil de standarde creează mai multă transparenţă în situaţiile concurenţiale pe piaţă şi în felul acesta deciziile pentru investiţii pe termen scurt sunt mai uşor de luat.

- Utilizarea eficientă a materialelor, energiei şi resurselor umane deorece standardizarea are la bază rezultatele conjugate ale ştiinţei, tehnicii şi experienţei.