Standardizarea și rolul său

Standardizarea şi rolul său în economia modernă

1. Concept, evoluţie şi obiective generale ale standardizării.

2.Tipuri de standarde

3.Standardizarea la nivel naţional şi internaţional

1. Concept, evolutie şi obiective generale ale standardizării.

Standardizarea este considerata o modalitate esenţială de organizare a relaţiilor economice A fost utilizată în industrie, în relaţiile comerciale şi ca referinţă în relaţiile publice. Alvin Tofler evidenţiază utilizarea standardizării în domenii în care aceasta are un rol esenţial: proceduri în munca de angajare de personal, proceduri de plângere la autorităţi, programe de învăţământ şcolare şi universitare, procedee de admitere cu teste de inteligenţă şi chiar ştiri şi avertismente standardizate.

Definitie

Standardizarea defineşte şi stabileşte cerinţele de calitate cărora trebuie să li se conformeze produsele, procesele şi serviciile.

Reprezinta o activitate sistematică ce impune o ordine, operează selecţii şi formulează reguli.

2.Tipuri de standarde

după conţinut

standarde de produs/serviciu (prezintă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs sau o grupă de produse);

standarde de bază (prevederi generale pentru un anumit domeniu);

standarde de terminologie (definire termeni);

standarde de încercare (metode de verificarea calităţii, prelevarea eşantioanelor etc);

standarde de proces (prezintă condiţiile de desfăşurare a activităţilor unui proces de obţinere a unui produs sau serviciu);

standarde de interfaţă (condiţii referitoare la compatibilitatea produselor);

standarde de date (conţin valorile caracteristicilor pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu).

3.Standardizarea la nivel national si international

Standardele române sunt aplicate voluntar şi se utilizează de ca referinţe tehnice în elaborarea unor reglementări.

Cele referitoare la sănătate, securitatea muncii, protecţia vieţii şi a mediului înconjurător au caracter obligatoriu.

Standardizarea internaţională şi-a început activitatea în domeniul electrotehnicii în 1906, prin crearea Comisiei Internaţionale pentru Electrotehnică – CEI. In domeniul mecanicii cooperarea internaţională a fost posibilă în jurul anului 1920 când organizaţiile de standarde (în jur de 20) s-au grupat în Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Standardizare (ISA). In 1947, a luat fiinta Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), o organizaţie nonguvernamentală, ce are ca scop elaborarea de norme internaţionale în toate domeniile

Standarde armonizate

Principiul liberei circulaţii a mărfurilor presupune existenţa unui cadru legislativ comun-asigura circulaţia fără restricţii a bunurilor între diferite zone ale Comunităţii, ca şi cum ar fi transportate în interiorul unei singure ţări. Aceasta înseamnă că standardele tehnice de bază, certificarea produselor şi definiţiile metrologice trebuie să se supună unor reguli stabilite la nivel european. Crearea unei pieţe interne bazate pe libera circulaţie a mărfurilor depinde în mod esenţial de un nivel adecvat al armonizării tehnice Legislaţia europeană armonizată privind produsele conţine prevederi referitoare la organismele de evaluare a conformităţii, organismele de acreditare, standardizare, precum şi la supravegherea pieţei. In esenţă, această abordare a legislaţiei armonizate se bazează pe principiul auto-certificării şi pe prezumţia de conformitate cu standardele armonizate. Directivele Noii Abordări se bazează pe „standarde armonizate”,

Cerinţele esenţiale

Directivele CE definesc "cerinţele esenţiale", ca de exemplu protejarea sănătăţii şi siguranţa, pe care mărfurile trebuie să le îndeplinească înainte de a fi plasate pe piaţă. Sarcina Organismelor europene de standardizare este de a elabora specificaţiile tehnice corespunzătoare îndeplinirii cerinţelor esenţiale ale directivelor, ducând la obţinerea unei prezumţii de conformitate cu acestea. Aceste specificaţii sunt cunoscute sub denumirea de „standarde armonizate”.

Conceptual, cerinţele derivă din anumite pericole potenţiale asociate produsului (exemplu: rezistenţa fizică şi mecanică, inflamabilitatea etc.), cerinţe legate de produs sau de performanţele sale (exemplu: prevederi privind materialele, design-ul, construcţia etc.), cerinţe care precizează obiectivul principal de protecţie, de exemplu cu ajutorul unei liste ilustrative. Produsele fabricate în conformitate cu standardele armonizate trebuie obligatoriu să îndeplinească cerinţele esenţiale. Standardele nu sunt obligatorii, dar trebuie să ofere o garanţie a calităţii, cu referire la cerinţele esenţiale ale directivelor. Producătorul are obligaţia de a dovedi că produsele sale sunt conforme cu cerinţele esenţiale.

Prin urmare, producătorii trebuie să efectueze o analiză a riscului / hazardului, pentru a determina dacă un produs îndeplineşte cerinţele esenţiale. Aceasta analiză trebuie să fie realizată şi inclusă în documentaţia tehnică.