Studiul Mărfurilor

CAPITOLUL 1

OBIECTUL DE STUDIU ŞI EVOLUŢIA ŞTIINŢEI MĂRFURILOR

Studiul mărfurilor se constituie într-un sistem de cunoştinţe, tehnici şi metode orientate coerent spre cercetarea complexă a mărfurilor şi zonel contingente problematicii mărfurilor.

În evoluţia sa, acest domeniu a purtat variate denumiri, cea mai cunoscută dintre acestea fiind cea de Merceologie, termen echivalent în limba română cu „studiul (ştiinţa) mărfurilor”. Alte denumiri ale ştiinţei mărfurilor în România au fost: cunoşcinţa mărfurilor (anii 1864-1895), mărfuri ( secolul XX), productologie (1900-1930), merceologie, studiul mărfurilor (per. Interbelică şi per. actuală).

Stidiul mărfurilor are ca obiectiv esenţial pregătirea teoretică şi practică şi formarea abilităţilor necesare în domeniile contingente cu lumea mărfurilor tuturor acelora care se pregătesc pentru profesiuni şi ocupaţii în aceste domenii. Problematica mărfurilor este extrem de complexă, necesitând cunoştinţe din chimie, fizică, microbiologie, economie, statistică, matematică, etc. Comerţul cu mărfuri nu se poate realiza până nu se cunoaşte în totalitate comportamentul mărfurilor în timpul producţiei, distribuţiei, păstrării şi comercializării.

1.1. Metode şi modalităţi de cercetare în studiul mărfurilor

Studiul mărfurilor si-a adaptat continuu metoda de cercetare in funcţie de:

• Evoluţia producţiei de mărfuri

• Dezvoltarea interna si internaţionala

• Dezvoltarea altor ştiinţe

Cercetarea complexă a variatelor mărfuri reclamă o largă paletă de metode, aplicabile diferenţiat în funcţie de situaţia concretă, natura cercetării, precizia şi justeşea rezultatelor şi resursele disponibile (materiale, financiare, umane şi de timp).

Clasificarea metodelor si analizelor:

Inductive

Deductive

Analiza

Generale Sinteza

Matematica/

Informatica

Statistica

Metode Clasice psihosenzoriale

(specifice merceologiei) experimentale

Analiza valorii

Moderne Morfologica

(de concepţie) Brainstorming

Caracterizarea metodelor si analizelor:

A. Metode generale

1. metoda dialectică

Permite înţelegerea si interpretarea fenomenelor din teoria si practica studiului mărfurilor. Exemple: corelaţiile dintre nivelul caracteristicilor de calitate şi gradul de satisfacere, acumulările cantitative (salt calitativ), modificarea structurii sortimentale in funcţie de factorii economici a cererii, ciclul de viata a produselor etc.

Stă la baza cuplului de metode deductivă si inductivă.

a) metoda inductivă deductivă

o inductivă

- legături cauzale si legitati generale ale datelor acumulate in timp

- eleborarea de prognoze plecand de la particular la general

o deductive

- utilizarea de tehnici plecand de la general la particular

- conditiile de pastrare (modificare calitative)

- caracterizarea unui produs nou (din prospect) comportarea in utilizarea

b) analiza si sinteza

o analiza

- descompunerea unui fenomen / produs in parti constitutive pt a cunoaste aportul fiecarei parti la calitatea asamblului

- se foloseste la analiza valorii si calitatea optima

o sinteza

- recompunerea fenomenului, obiectul cercetat pe parti prin analiza

- produsul se cerceteaza in unitatea sa ca sistem de relatie dintre necessitate, proprietati si calitatea produsului

2. metoda matematica

Instrument de lucru si de analiza a problemelor privind:

- calitatea produselor;

- optimizarea structurii sortimentale;

- estimarea si cuantificarea calitatii.

Calimetria: metode matematice de comensurare a calitatii

3. metoda statistica

o Prelucrare, analiza si interpretare a rezultatelor

o Generalizarea rezultatelor: esantion - lot

B. Metode clasice (specifice)

I. psihonsenzoriale (organoleptice)

- bazate pe utilizarea organelor de simt pt cunoasterea caracteristicilor: forma, culoare, gust, miros (prospetime, degradare);

- au un grad de subiectivism ridicat;

- sunt hotaratoare pt calitatea produsului

- observatie poate fi directa (cu ochiul liber), instrumentala (lupa, microscop);

- rapide, economice.

II. metode experimentale

- caracter stiintific;

- sunt rezultate ale testarilor, analizelor, simularilor;

- sunt reproductibile;

- sunt standardizate in cea mai mare parte;

- la inerpretarea rezultatelor se folosesc cuplurile de metode: analiza – sinteza, deductive – inductive;

- necesita aparatura de laborator;

- in aprecierea calitatii produselor se coreleaza rezultatele psihonsezoriale in cele experimentale.