Tratarea, prelucrarea, valorificarea deșeurilor metalice

PRELUCRAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR FEROASE

1. Condiţii de calitate pentru deşeurile feroase utilizate la elaborarea oţelurilor.

Controlul calităţii deşeurilor feroase

1.1. Motivarea necesităţii recuperării şi valorificării deşeurilor feroase

Oţelul este cel mai reciclabil material din lume. De la deşeurile domestice până la demolări, toate tipurile de produse din oţel folosite sunt colectate şi prelucrare pentru a fi returnate în producţia de oţel.

La începutul secolului XX, producătorii de oţel au început să utilizeze cuptoare care puteau să producă oţel din deşeuri feroase în loc de materii prime tradiţionale. Metoda s-a dovedit a fi eficientă prin costurile mult mai mici.

La început, cererea de deşeuri feroase a fost satisfăcută chiar de deşeurile interne ale uzinei, procesul de elaborare a oţelului genera o cantitate importantă de deşeuri interne (“uzinale”) rezultate din proces sau ca produse nevandabile. Totuşi, deşeurile metalice rezultate astfel nu puteau satisface întreaga cerere. Drept urmare, au început să apară întreprinderi specializate în prepararea şi aprovizionarea cu deşeuri metalice pentru oţelării. O mare parte din aceste deşeuri feroase provenea din surse industriale (la început din domeniul transporturilor pe calea ferată şi instalaţii iar mai târziu de la producătorii de ambalaje şi automobile).

Pe măsura eficientizării tehnologiilor de elaborare a oţelului, cererea de deşeuri metalice a crescut puternic iar cantităţile de deşeuri interne a scăzut considerabil (de exemplu prin introducerea turnării continue). Satisfacerea acestor nevoi legate de fabricarea oţelului a determinat dezvoltarea unei infrastructuri de colectare, pregătire şi vânzare a deşeurilor către oţelării şi alte pieţe în vederea reciclării. Aproape fiecare comunitate majoră are o unitate de recuperare a deşeurilor feroase dintr-o gamă largă de surse.

Între producătorii de oţel şi unităţile de furnizare a deşeurilor feroase s-a creat o strânsă interdependenţă bazată pe cerere şi ofertă. Datorită infrastructurii de reciclare, industria oţelului primeşte un flux constant de deşeuri feroase.

Motivarea necesităţii valorificării deşeurilor feroase este dată de avantajele reciclării::

- economii semnificative de energie, apă, reducerea poluării şi deşeurilor miniere (comparativ cu extragerea substanţelor utile din minereuri):

- reduceri consum energie…....47-74%

apă……………40%

- reduceri ale poluării aerului….……..85%

apei…….……..76%

- diminuarea deşeurilor miniere 97%

- protecţia mediului, respectiv conservarea resurselor naturale (1 tonă de deşeuri feroase pot înlocui între 1 şi 1,25 tone de minereuri de fier la elaborarea oţelului).

În ultima perioadă, utilizarea în încărcăturile de la elaborarea otelurilor a deşeurilor feroase a devenit o necesitate pentru multe ţări producătoare de oţel. Astfel, pe plan mondial se remarcă o creştere a necesarului de minereuri de fier, schimbările tehnologice conducând la creşterea cererii de minereuri de fier de calitate superioară (s-au dezvoltat noi tehnologii şi instalaţii de reducere directă).

În timp ce resursele de minereuri de fier sunt inegal distribuite din punct de vedere geografic (doar două ţări din lume – Australia şi Brazilia – deţin 70% din exploatările mondiale de minereuri de fier), structura geografică a consumatorilor de minereuri de fier este într-o dinamică continuă, fig.5.1. Totodată, se observă o diminuare a calităţii sale (scăderea concentraţiei fierului şi micşorarea granulaţiei).

În perioada 1995 – 2005 necesarul de minereu de fier a crescut constant cu aproximativ 1% pe an. În 2005, consumul de minereu de fier din ţările Europei Centrale şi de Est a totalizat 34 milioane tone.