Cursuri Curente și Stiluri Muzicale

Modernism

Fenomen ce a aparut la inceputul secolului XX, dar isi are radacinile la sfarsitul sec. XIX. In Romantism echilibrul dintr consonanta si disonanta este rupt. In scoala germana (Liszt) raportul dintre consonanta si disonanta nu mai exista.

Exista 3 date de aparitie in functie de context:

• 1884 – Francezi – premiera la Prelusiu la dupa-amiaza unui faun – Debussy;

• 1908 – Germania-Austria-Elvetia – aparitia ideei de atonaliotate – Societatea concertelor provate infiintata de Schonberg;

• 1913 – Rusia – Sacre de Printemps – Stravinski

Idei principale:

1. Modernismul reelaboreaza conditiile de existenta ale muzicii:

a) respingerea narativitatii – o muzica trebuie sa povesteasca de unde rezulta fragmentare (Cubism – Picasso);

b) includerea zgomotului in muzica – Marinetti (copozitor italian de la inceputul sec XX) si Pendereki (care introduce bomfaierul electric in orchestra in 1967)

c) spatialitatea – Yves – creeaza iluzia existentei mai multor spatii => spatializarea muzicii

2. Creatorul trebuie sa fie dublat de un critic – 1949 – Filozofia muzicii noi – Adorno.

3. Creatorul trebuie sa se autocenzureze

Subiectivizare:

La sfarsitul secXIX apar scrieri importante ale unor compozitori sau muzicologi:

• Despre frumosul muzical – Eduard Hanslik;

• Opera de arta a viitorului – Richard Wagner;

• Necesitatea redefinirii muzicii.

Modernismul implica faptul ca creatorii trebuie sa aiba constiintacritica. Autorul (creatorul) trebuie sa se autocenzureze stilistic.

Odata cu Modernismul apre nu nou tip de gandire istoricista – orice opera de arta se plaseaza intr-o perspectiva progresista. Exista un progres de la Beethoven la Wagner – Stravinski – Boulez – Claudiu Stroe.

Theodor W Adorneo – Filozofia muzicii noi; Istoria muzicii pana in 1949

Articolele lui Boulez afirma ca Modernismul incepe in 1984 odata cu premiera la Preludiu la supa-amiaza unui faun – Debussy. Aceasta este varianta franceza. Varianta germana – 1908 – atonalismul inventat de Schonberg. In Rusia, debutul Modernismului se face in 1913 odata cu premiera poemului simfonic Sacre de Printemps.

Reelaborarea conditiilor de realizare a muzicii are 2 elemente caracteristice muzicii moderne:

1. Respingerea romanticitatii – gasirea esentei muzicii;

2. Includerea muzicii – sursei sonore i se schimba locul;

Modernismul muzical dupa al II-lea rasboi mondial se concentreaza pe un singur curent – serialismul

Yanis Xenakis – muzica stchastica, sunete ordonate ochiometric si nu matematic ce se bazeaza pe hazard.

John Case – aleatorism – libertate totala interpretului.

Curentul avangardist

• Context

Avangarda muzicală este vîrful de lance al modernităţii după 1894 în cel mai timpuriu caz .Nu orice modernism este avangardă .

Avangarda – termen militar , avampasturile unei armate ; provine din limba franceză .

Conţinutul acestui termen poate fii raportat la cele două procese ale lui Adorno : procesul de progres şi cel de reacţie la progres .

Prin avangardă ai acces la un progres al materialului muzical .

Orice epocă ce are o viziune a viitorului poate fii denumită o epocă avangardistă ( ex. războiul dintre formele complexe şi acela de dans : fuga vs. motetul ) .

→ Haydn începe să predea compoziţia pornind de la forma de motet şi nu de fugă – o formă de avangardă .

În sec. XVIII idealul umanitate a aristocraţiei era frumuseţea ca perfecţiune formală , ca armonie interioară , eleganţă , frumuseţea ca securitate psihologică distanţată de nevoile materiale .

În sec XIX are loc schimbarea structurii publice . Apar instituţiile de concert şi datorită revoluţiei franceze ( 1789 ) a condus la măturarea clasei nobiliare .

Aristocraţia şi – a pierdut averea deci şi posibilitatea de a plăti pentru artă .

Burghezia , noul val de romantici germani se adună în asociaţii muzicale ( Asociaţia prietenilor muzicii ) artistice , grupuri bazate pe promovarea unei anumite estetici , societăţile filarmonice (iubitori de armonie ) ; iniţial acestea sunt private apoi preluate de stat . Publicul devine eterogen , se constituie săli de concert cu un public pestriţ invitat sau plătitor de bilet . Astfel se schimbă responsabilităţile artistului .Nu mai este suficientă invenţia muzicii ci şi afirmarea pentru anumite valori sociale şi estetice . Trebuie introdus în repertoriu elemente recognoscibile pentru public şi educarea lui în spiritul unor valori : umanitatea , frăţirea ( Beethoven – simf. IX ) , natura , izvorul tuturor lucrurilor (Schumann - simf. Primăvara ) .

În momentul apariţiilor acestor lucrări de concert , artiştii încep să fie pătrunşi de messiaenismul artei pe care o fac . Apare conceptul de geniu . Muzicianul echivaleaza cu un profet care ne împărtăşeşte din viziunea lui (Wagner , Liszt , Paganini) .

→ Beethoven asurzeşte după 33 de ani şi continuă şi continuă să compună , acest lucru şocînd publicul ( de aici şi conceptual de geniu ) .

Apare ideea de ascultare atentă odată cu apariţia sălilor de concert .

Conceptul de geniu i – a locul conceptului de frumos.