Ergonomia și estetica mașinilor unelte

CURSUL NR. 1

INTRODUCERE

Estetica este ştiinţa care se ocupă cu senzaţiile frumosului din natură şi din artă, şi cu sentimentele pe care aceste senzaţii le produc.

Cuvântul provine din grecescul "esthesis", care înseamnă senzaţie.

Esteticul cuprinde totalitatea fenomenelor în condiţiile cărora intervine problema unor complexe de trăiri, desemnat generic prin cuvântul sentiment, trăiri încercate exclusiv la nivelul completării formelor, dincolo de orice interes de natură materială.

Forma este un ansamblu de elemente capabile a delimita şi semnaliza vizual orice prezenţă în spaţiu.

Din punct de vedere compoziţional, forma este o alternanţă de puncte, linii, suprafeţe, volume, culori şi texturi.

Forma poate fi un produs natural sau artificial. În cazul formei produse artificial, materialul poate fi prelucrat direct (artizanal, cu mâna sau cu unelte de mână) implicând afectiv creatorul, sau indirect (industrial, în serie) rezultând copii sau replici.

Forma se caracterizează prin următoarele atribute:

1. Standard - se referă la caracteristicile care asigură formei confundabi-litatea ei cu alte forme.

2. Originalul - se referă la caracteristicile care asigură formei acea pronun-ţată inconfundabilitate care-i va permite să ni se dezvăluie ca un spectacol, ca prezenţă ce nu poate fi suplinită prin alta echivalentă.

3. Expresiv - înseamnă ceea ce îşi dezvăluie cu uşurinţă - la nivelul înfăţi-şării sale inconfundabile - mesajul sau semnificaţia.

4. Inexpresiv - se referă la incapacitatea formei de a se impune vizual.

Esteticul produce două stări de implicare afectivă:

- pathe - întâlnirea cu forma perfectă duce la ruperea vremelnică de orice alte preocupări - derivă cuvântul patetic, care însă şi-a schimbat sensul prin alunecare;

- hedone - stare de complacere în relaţia cu forma, cuprinde următoarele categorii: 1. Încântare - trăire estetică determinată nemijlocit de calităţile formei;

2. Satisfacţie estetică -trăire estetică ce implică o posibilă împlinire a omului în lume;

3. Bucuria - trăire estetică cu motivaţii de ordin moral;

4. Plăcerea - trăire convenabilă în relaţia de completare a formelor sub semnul armoniei, echilibrului, perfecţiunii.

Implicarea afectivă are două tipuri:

- trăire - implicare afectivă complexă în contemplare;

- emoţie - ecou profund (psihic) al contactului cu prezenţele înconjurătoare, în măsură să amplifice importanţa diferitelor trăiri, înregistrându-le deosebit.

Fig. 1.1. Michelangelo, Moise la biserica San 

Pietro in Vincoli (Roma). Magnific!

Fig. 1.2. Altarul Sf. Petru la catedrala San 

Pietro di Roma. Fastuos!

Fig. 1.3. Defilare de gondole pe Canal Grande la Veneţia. Solemn!

Gust - calitatea fiinţei umane, pe baza unei experienţe acumulate, de a recepta proprietăţile estetice ale formelor, adică armonia, echilibrul şi expresivitatea.

Categoria - este o noţiune fundamentală şi de maximă generalitate care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii..

Fig. 1.4. Domul din Florenţa. Colosal!

Fig. 1.5. Michelangelo. David la Academia di Belle Arte. Admirabil!

Categoria estetică cuprinde trei aspecte:

- realitatea formelor estetice;

- realitatea contemplatorului;

- raporturile complexe dintre formele estetice şi contemplator.

Există şapte grupuri de categorii estetice ce vor fi prezentate în continuare:

1. Sublimul - vizează nelimitarea şi sentimentul de reţinere. Variantele sublimului sunt :

1a) - fastuos - etalare a bogăţiei de elemente pentru a impresiona pozitiv;

1b) - admirabilul - impresie de depăşire a limitelor umane;

1c) - grandios - formele depăşesc obişnuitul prin dimensiuni şi forţă;

1d) - colosal - forma se impune îndeosebi prin masa dispusa pe verticală;

1e) - magnific - aluzie la forţa pozitivă ieşită din comun;

1f) - solemn - trimitere la un timp şi spaţiu marcate ca deosebite de altele;

1g) - eroic - fapte umane sub semnul supremului curaj.