Noțiuni despre sistemele tehnice

1.1.NOŢIUNI FUNDAMENTALE

1.1.1.Produsele tehnice în viziune sistemică

Sarcinile tehnice sunt îndeplinite cu ajutorul produselor tehnice, care includ: utilaje (instalaţii), echipamente, maşini, ansambluri şi componente. În domenii diferite aceşti termeni pot avea sensuri diferite.

Astfel, o parte componentă a unui echipament este considerată uneori ca fiind mai complexă decât o instalaţie, iar un produs descris ca instalaţie în anumite domenii, să fie considerat doar maşină în altele. O maşină este alcătuită din ansambluri şi componente.

Un echipament de reglare poate fi folosit atât în instalaţii cât şi în maşini, fiind parte componentă a acestora, dar în acelaşi timp el este alcătuit din ansambluri şi componente. Modul variat de utilizare a acestor termeni reflectă dezvoltările istorice şi domeniul de aplicare.

Există încercări de a defini standarde în care:

maşinile sunt produse tehnice de transformare a energiei;

aparatele sunt produse tehnice de transformare a materialelor; şi

dispozitivele sunt produse tehnice de transformare a semnalelor. Este evident că o impărţire clară pe baza acestor caracteristici nu este întotdeauna posibilă şi că această terminologie nu este perfectă.

Produsele tehnice sunt tratate ca sisteme conectate la mediu prin intermediul intrărilor şi ieşirior (Teoria lui Hubka ).

Un sistem este mărginit de frontiera sac care este un contur închis.

Un sistem poate fi divizat în subsisteme. Ceea ce aparţine unui anumit sistem este cuprins în interiorul frontierei sistemului.

Intrările şi ieşirile străpung frontiera sistemului. Abordând în felul acesta problema, este posibil să se definească sisteme specifice fiecărei faze de abstractizare, analiză sau clasificare. De regulă, astfel de sisteme sunt părţi ale unor sisteme mai mari.

Un exemplu concret este cuplajul combinat din figura 1.1, a., care poate fi considerat ca sistem de cuplare în cadrul unei maşini sau sistem de cuplare între două maşini.

Aşa cum se observă în figura 1.1,b, cuplajul (sistemul S) poate fi considerat ca fiind un ansamblu de două subsisteme subsistemul S1, denumit „cuplaj flexibil” şi subsistemul S2, denumit „ambreiaj”. Această reprezentare structurală a sistemului S, se bazează pe construcţia mecanică şi, ea poartă denumirea de structură constructivă.