Organe de Mașini

1. INTRODUCERE

1.1. OBIECTUL SI IMPORTANTA DISCIPLINEI ORGANE DE MASINI

Disciplina Organe de masini – disciplina de cultura tehnica generala – îsi propune sa contribuie la

formarea inginerului, alaturând, în pregatirea tehnica a acestuia, aspectul informativ – de acumulare de

cunostinte – si aspectul formativ – de punere în valoare a capacitatii lui creatoare, prin initierea în

probleme de conceptie si proiectare a organelor de masini, ca parti componente ale masinilor si

utilajelor.

Însusirea cunostintelor predate la disciplina Organe de masini se bazeaza pe cunostintele dobândite

de studenti la discipline ca: matematica, fizica, mecanica, rezistenta materialelor, mecanisme, desen

tehnic, studiul metalelor, tehnologia materialelor, tolerante si masuratori tehnice, disciplinele

tehnologice de prelucrare la rece etc. Ca disciplina de sinteza, face legatura cu disciplinele tehnice de

specialitate, care preiau metodicile de proiectare deduse la aceasta disciplina, stabilindu-si datele de

proiectare, pentru diversele masini si utilaje cu destinatie concreta, în functie de regimurile de

functionare ale acestora.

Organele de masini sunt parti componente ale masinilor si utilajelor, care pot fi calculate,

proiectate si executate separat, tinându-se seama de conditiile de functionare ale acestora în cadrul

ansamblului din care fac parte.

Din punct de vedere al complexitatii, organele de masini pot fi:

simple – formate dintr-o singura piesa (exemple: surubul, piulita, arborele etc.);

compuse – formate din mai multe piese, care constituie un element unitar din punct de vedere

constructiv si functional (roti melcate, unele arcuri etc.).

Constructia organelor de masini compuse este impusa de economia de materiale scumpe si/sau

deficitare, de posibilitatile de executie, de conditiile de montaj sau transport etc.

Din punct de vedere al domeniului de folosire, organele de masini pot fi:

• cu destinatie universala - organele de masini cu destinatie universala se întâlnesc în majoritatea

masinilor si utilajelor (exemple: suruburi, piulite, pene, arcuri, arbori, roti dintate etc.) si, de

regula, sunt standardizate si se executa de catre firme specializate; cu studiul acestora se ocupa

disciplina Organe de masini;

• cu destinatie speciala - organele de masini cu destinatie speciala se întâlnesc numai la anumite

masini (exemple: arbori cotiti, biele, pistoane etc.); cu studiul acestora se ocupa disciplinele

tehnice de specialitate.

De regula, masinile si utilajele sunt divizate, dupa anumite criterii, în ansamble si subansamble,

care – la rândul lor – sunt formate din organe de masini.

Organe de masini

10

Ansamblele reprezinta grupuri de mecanisme, cu rol functional bine determinat, reprezentând

unitati distincte din punct de vedere constructiv (exemple: cutiile de viteze, reductoarele de turatie,

diferentialele – din transmisiile autovehiculelor).

Subansamblele sunt complexe de organe de masini, care pastreaza anumite caracteristici de unitate

functionala, având un rol functional mai limitat decât ansamblele (exemplu: arborele unui reductor sau

cutii de viteze, pe care sunt montate rotile dintate, rulmentii si alte piese auxiliare, necesare fixarii

axiale).

Functionarea sigura si economica a unei masini depinde de modul în care au fost calculate,

proiectate si executate organele de masini componente. Calculul si proiectarea acestora trebuie sa se

faca tinându-se seama de solicitarile reale si de conditiile reale de functionare în cadrul masinii

respective, problemele ce trebuie rezolvate fiind multiple si complexe. Din acest motiv, se va apela la

ipoteze simplificatoare, prin care, însa, starea de încarcare acceptata în calcul trebuie sa fie cât mai

apropiata de cea reala, obtinându-se schema de calcul; cu ajutorul acesteia, pe baza relatiilor de calcul

din Rezistenta materialelor – si de la alte discipline – si a metodicilor de calcul elaborate la disciplina

Organe de masini, se proiecteaza piesa, având în vedere si posibilitatile de executie a acesteia.

Erorile care se fac neglijând unii factori se compenseaza prin folosirea normelor si standardelor

existente, care reprezinta sintetizarea experientei de proiectare, executie si exploatare a masinilor. Prin

calcul, se determina dimensiunile principale ale piesei, care – de regula – se rotunjesc la valori

standardizate; celelalte dimensiuni se adopta constructiv, tinând seama de criterii tehnologice, de

montaj, economice etc.

Pentru o proiectare corecta, este necesar sa se respecte anumite conditii generale pe care trebuie sa

le îndeplineasca organele de masini, cum ar fi:

• îndeplinirea rolului functional;

• siguranta în exploatare;

• durata de functionare rationala;

• solutia constructiva sa fie tehnologica si economica;

• randament ridicat;

• silentiozitate în functionare;

• respectarea standardelor în vigoare, a normelor de interschimbabilitate,

• unificare si tipizare;

• respectarea normelor de protectia muncii,

• asigurarea esteticii etc.

Etapele care trebuie parcurse le proiectarea organelor de masini sunt:

întocmirea schemei de calcul (organul de masina calculat se simplifica la maxim si sarcinile

exterioare si de legatura se considera concentrate sau distribuite dupa legi cunoscute sau alese

conventional;

stabilirea sectiunilor periculoase, a sarcinilor care actioneaza în aceste sectiuni si a solicitarilor;

alegerea materialului si a semifabricatului;

calculul de predimensionare si standardizarea dimensiunilor rezultate;

întocmirea desenului de executie, care sa corespunda, partial, formei finale a piesei.