Abilitare pe Curriculum

I. Curriculum: proiect, proces, produs

Proiectarea globală

Obiectivele temei urmăresc:

• cunoaşterea conceptelor din domeniul curriculumului;

• utilizarea şi aplicarea documentelor curriculare naţionale (plan de învăţământ, programă şcolară);

• proiectarea curriculară la diferite niveluri ( planificare anuală, semestrială, planul unităţii de învăţare, plan de lecţie);

• identificarea unor modalităţi de transpunere a proiectului curricular în practică, desfăşurarea lecţiei, utilizarea resurselor şi a materialelor didactice moderne).

I.1. Delimitări conceptuale

Curriculum - definiţie şi clasificare

Termenul curriculum provine din limba latină (traseu, cursă, alergare în cerc), s-a îndepărtat de sensul originar şi are mai multe semnificaţii; în sens larg, cuprinde definiţia obiectivelor învăţământului, conţinuturile, metodele (inclusiv evaluarea), mijloacele (inclusiv manualele şcolare) şi dispozitivelor privitoare la formarea adecvată a educatorilor. În sens restrâns, termenul curriculum se referă la organizarea şi structurarea conţinutului procesului de învăţământ pentru un model concret (ciclu şcolar, clasă, obiect de învăţământ, capitol, temă, lecţie etc.), aspecte consemnate în programele şcolare.

Societatea umană este într-o transformare continuă şi acest progres se reflectă în conţinutul obiectelor de învăţământ; astfel, unele cunoştinţe reprezintă fundamentul pentru cunoştinţe ulterioare şi nu se revine asupra lor, iar altele se reiau, concentric, într-o formă mai dezvoltată, într-un ciclu de învăţământ superior.

• J. Dewey înţelege prin curriculum: (a) disciplinele şi subiectele studiate în şcoală; şi (b) experienţa de învăţare a copilului, organizată de şcoală.

• A. I. Olivier, 1965: „ Curriculum înseamnă :

a. toate experienţele copilului şi referinţele la când şi cum vor avea loc experienţele;

b. toate experienţele celui care învaţă ghidat de şcoală;

c. experienţa de învăţare pe care şcoala i le oferă;

d. aranjarea sistematică a unui număr de ore, zile, săptămâni, în funcţie de obiective şi aşteptări;”

• Glathorn: „Curriculum înseamnă planurile concepute pentru a ghida învăţarea în şcoli, în general, obiectivate în documente elaborate la diferite nivele de generalitate, precum şi aplicarea acestor planuri în clasă; sunt experienţe de învăţare care se desfăşoară într-un mediu de învăţare (după Carmen Creţu, 2000, p 28) ”.

• Taner & Taner: Experienţele de învăţare planificate şi ghidate, precum şi rezultatele aşteptate în urma procesului de învăţare, toate formulate printr-o sistematică reconstrucţie a cunoştinţelor şi a experienţei de învăţare, făcută sub auspiciile şcolii, în vederea dezvoltării permanente a competenţelor personale şi sociale ale educaţilor” (după Carmen Creţu, 2000, p 27-28).

• Shorter Oxford Dictionnary: „Curriculum este cursul organizat al studiului în şcoală sau universitate, caracterizat prin:

- formă, structură şi aranjare a materiilor pe bază de principii şi reguli;

- armonia părţilor şi elementelor care îl compun;

- uniformitatea procedurilor şi activităţilor;

- conformarea la anumite reguli şi standarde acceptate şi adoptate; (după Ion Negreţ-Dobridor, 2001, p. 15) .

• G. Văideanu: „ansamblul coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate ”.

Structura şi componentele curriculum-ului:

- finalităţile educaţionale,

- conţinuturile,

- strategiile,

- metodele, strategiile.

Termenul de curriculum înseamnă conţinuturile învăţământului, în sens restrâns, sau, în sens larg, un program coerent de acţiuni educaţionale, cu tot ce implică acestea.

De asemenea, „utilizarea termenului în teoria şi practica pedagogică se justifică şi se impune în contextul abordării proceselor educaţionale, acordându-se atenţie sporită componentelor procesului de învăţământ şi relaţiilor dintre acestea, abordate în mod tradiţional de didactică ”.

În România, elaborarea programelor şcolare de gimnaziu şi de liceu a fost, în perioada 2000-2007, în responsabilitatea unei instituţii specializate: Consiliul Naţional pentru Curriculum, instituţie subordonată Ministerului Educaţiei, care a continuat activitatea de proiectare curriculară a Componentei Curriculum din cadrul Proiectului de Reformă a Învăţământului Preuniversitar, responsabilităţile în domeniul curriculumului naţional au revenit Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar (CNCEIP), iar din noiembrie 2009, au revenit Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Elaborarea unui curriculum este un proces complex, care implică participarea unor grupuri de lucru profesioniste, este un domeniu tehnic presupunând o abordare specializată.

I.2. Proiectarea globală

I.2.1. Curriculum-ul Naţional - structură

Structura Curriculumului Naţional românesc are în vedere descentralizarea şi adaptarea la aptitudinile şi obiectivele elevilor, părinţilor şi comunităţii locale.

Tipuri de curriculum

După Mihaela Secrieru, există o paradigmă curriculară alcătuită din mai multe curricula interrelaţionate.

• După criteriul educaţional şi cross-educaţional, conjugat cu cel temporal, există curriculum:

- General sau fundamental, destinat întregului sau unui stadiu al şcolarităţii.

- Specializat, care este proiectat pe discipline şi arii de discipline înrudite.

- Subliminal, care ia în considerare mediul instrucţional care promovează valori, atitudini, personalităţi paralele educaţiei formale.

- Informal, oferit de organizaţii din educaţie, din societatea civilă, instituţii de cultură.

• După traseul curriculum-ului, de la proiectare la realizare:

- Recomandat, oficial, general, naţional (oficial, de stat – cadru de referinţă);

- Scris, oficial, concret, destinat unei instituţii;

- Suport, al resurselor;

- Testat - un curriculum al evaluării curriculare;

- Învăţat efectiv de elevii care au parcurs şcolaritatea.