Cursuri Deprinderi de Comunicare

TEMA 1

PERCEPtIA INTERPERSONALÃ

Obiectivele temei

1. CunoaSterea Si întelegerea factorilor care influenteazã perceptia interpersonalã Si

formarea impresiei.

2. Formarea capacitãtii de a analiza acuratetea propriilor perceptii de sine Si de altii.

1.1. Specificul perceptiei interpersonale

1.2. Caracteristicile unui bun percepãtor

1.3. Distorsiuni în perceperea celuilalt

Omul se miScã într-o lume complexã, de obiecte Si persoane, o lume care este

în acelaSi timp fizicã, socialã Si culturalã. Zilnic interactionãm, într-un fel sau altul, cu

persoane de diferite vârste, conditii sociale, cu feluri de a fi diferite, cu reactii mai

mult sau mai putin previzibile: îi privim în trecere pe stradã sau în alte locuri publice,

îi salutãm pe cei cunoscuti, purtãm discutii. În fiecare moment, mintea noastrã

receptioneazã Si prelucreazã o multitudine de informatii despre "celãlalt", pe baza

cãrora încercãm sã cunoaStem persona, sã îi întelegem felul de a fi, motivele,

intentiile Si, astfel, sã putem anticipa reactiile sale.

1.1. SPECIFICUL PERCEPtIEI INTERPERSONALE

Spre deosebire de perceptia unui obiect fizic, perceperea "altuia" este mult

mai complexã, nu numai pentru cã individul uman are o multime variatã de însuSiri, ci

Si pentru cã "obiectul" perceptiei este, la rândul lui, "subiect cunoscãtor", conStient de

sine Si de actul perceptiei, care ne influenteazã în mod activ Si, de multe ori,

intentionat, perceptia. În acest fel, perceptia interpersonalã se include în mecanismul

interactiunii cu celãlalt.

Ca orice alt obiect al cunoaSterii, persoana celuilalt nu poate fi cunoscutã "în

sine", ci "pentru sine"; imaginea noastrã despre celãlalt corespunde doar partial

realitãtii, o serie de factori de naturã subiectivã Si obiectivã intervenind în procesul de

"subiectivizare" a perceptiei. AceSti factori pot apartine subiectului percepãtor ("setul

perceptiv", experienta anterioarã, abilitãtile sale sociale, gradul de inteligentã, trãirile

afective declanSate de perceptie), obiectului perceput (mãsura în care el este

"transparent" pentru subiect, elementele comunicãrii sale nonverbale, atitudinea sa în

interactiune) sau situatiei (natura relatiilor anterioare dintre cei doi, statutus-urile Si

rolurile pe baza cãrora cei doi interactioneazã în momentul actual).

DEPRINDERI DE COMUNICARE

Marcela Rodica LUCA

2

Un experiment clasic (H. Kelley, 1950) a demonstrat rolul trãsãturii centrale în

perceperea interpersonalã. Înainte de intrarea la prima orã de curs cu un profesor

nou, studentii au fost împãrtiti în douã grupe: primei grupe i s-a spus cã profesorul

este "un tip cald, harnic, critic, practic Si hotãrât", iar celei de a doua grupe cã este

"un tip rece, harnic, critic, practic Si hotãrât". Dupã curs, studentilor li s-a cerut sã

aprecieze expunerea: mica diferentã de la începutul descrierii personalitãtii

profesorului (cald / rece) a influentat perceptia pe care fiecare grupã a avut-o despre

calitatea expunerii, în sensul cã studentilor celei de a doua grupe expunerea li s-a

pãrut mai putin interesantã.

Impresia pe care ne-o formãm despre ceea ce este Si ceea ce face "celãlalt"

este "ghidatã" de aceste informatii despre manifestãrile sale (cum este): modul în

care interpretãm informatiile depinde de "montajul" creat prin informatiile care preced

perceptia ("setul perceptiv"). În cazul de mai sus, trãsãtura centralã1 structureazã

diferit interpretarea informatiilor despre profesor pentru studentii din cele douã grupe:

"cald" asociat cu "hotãrât" are cu totul altã semnificatie decât "rece" asociat cu

"hotãrât", prima combinatie creând sugestia de simpatic, iar cea de a doua, de

antipatic!

Pe lângã aceSti factori, intervin o serie de fenomene care tin de ordinea de

prezentare a informatiilor Si care sunt prezente în orice act perceptiv:

• Efectul de primacitate - în care informatia initialã are un impact mai puternic

decât cea ulterioarã, chiar dacã aceasta din urmã este mai consistentã Si o

contrazice pe prima;

• Efectul de recentã - în care informatia ulterioarã este mai credibilã decât cea

initialã; are loc când este prezentã una din urmãtoarele conditii favorizante:

- dacã se cere în mod special o nouã evaluare dupã prezentarea unui al doilea set

de informatii;

- dacã între prezentarea initialã Si cea recentã s-a scurs o perioadã mai lungã de

timp;

- dacã percepãtorul considerã cã exercitiul îmbunãtãteSte performanta.