Documentarea - Învățarea în Cercetarea Științifică

4.1. INFORMAŢIA ŞTIINŢIFICĂ ECONOMICĂ ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ

4.1.1. Funcţii şi particularităţi ale informaţiei ştiinţifice

Produsul specific al ştiinţei - oricare ar fi purtătorul lui concret - este informaţia ştiinţifică. Ea este adânc implicată în producţia socială şi, în general, în societate, pe toate treptele ierarhice, pentru toţi agenţii economici, sociali şi politici. Valoarea informaţiei condiţionează în cel mai înalt grad decizia economică micro, mezo şi macroeconomică.

In orice domeniu, al practicii sau al ştiinţei, informaţia îndeplineşte o serie de funcţii:

a) informaţia este instrument de muncă şi, deci, de producţie;

b) informaţia este capital al materiei cenuşii; este o moştenire, un patrimoniu cultural - ştiinţific viu;

c) informaţia este instrument de pregătire şi calificare profesională;

d) informaţia este un factor de schimb între oameni, agenţi etc.;

e) informaţia este un motor al creaţiei, al adaptării şi inovării.

Informaţia ştiinţifică are o serie de particularităţi care o disting de întreaga lume a bunurilor materiale şi a serviciilor. Dintre aceste particularităţi sunt de reţinut în special:

• spre deosebire de bunurile corporale, materiale, cunoştinţele ştiinţifice au proprietatea de a se acumula şi multiplica necontenit;

• informaţia ştiinţifică este o resursă a societăţii cu caracter practic inepuizabil, putându-se automultiplica şi amplifica;

• prin utilizare, informaţia ştiinţifică se consolidează, se perfecţionează şi completează;

• cunoştinţele ştiinţifice acumulate de-a lungul vremii apar ca o sursă gratuită de putere de creaţie a oamenilor;

• atunci când într-o formă sau alta sunt transmise altor persoane, cunoştinţele ştiinţifice nu se înstrăinează;

• informaţia ştiinţifică rămâne, de regulă, în posesia celor care au creat-o.

În vederea valorificării acestor calităţi distinctive ale informaţiei ştiinţifice, eforturile se cer orientate simultan în două direcţii majore:

♦ asigurarea cadrului organizatoric, a mijloacelor de culegere, de stocare, de prelucrare şi de transmitere a informaţiilor ştiinţifice;

♦ crearea de noi informaţii ştiinţifice în sfera cercetării ştiinţifice, în laboratoare, institute şi academii de cercetare etc.

Civilizaţia umană, la acest început de secol şi de mileniu, se confruntă şi în materie de informaţie ştiinţifică, ca şi în domeniul ştiinţei, al cercetării ştiinţifice, cu fenomenul de globalizare.

Desigur, economiile naţionale nu dispar, ele constituind în continuare cadrul de dezvoltare şi afirmare a fiecărei ţări şi popor. Deci, cercetarea ştiinţifică şi informaţia ştiinţifică trebuie să servească, înainte de toate, sistemul economic naţional.

În acelaşi timp, o serie de probleme economice naţionale, de interes naţional, pot fi mai bine soluţionate, dacă sunt abordate şi din perspectivă internaţională, mondială. Astăzi se poate vorbi de existenţa reală a unor probleme globale în acest domeniu, întrucât:

♦cercetarea ştiinţifică, ştiinţa economică, dar şi ştiinţa în ansamblul ei nu pot să ignore unitatea de interese ale economiei mondiale; mai mult, ele sunt o problemă de interes global, aşa cum sunt şi multe probleme economice ale perpetuării şi înfloririi civilizaţiei umane pe planeta Pământ;

♦cercetarea ştiinţifică, ştiinţa se află în interacţiune permanentă şi crescândă cu celelalte probleme globale ale omenirii;

♦nevoia de cercetare ştiinţifică, de informaţie ştiinţifică se propagă în lanţ şi necesită mari eforturi, cel mai adesea insuportabile de fiecare ţară în parte, separat;

♦mai presus de orice, multe probleme ale convieţuirii şi dezvoltării fiecărei naţiuni se cer soluţionate din perspectiva internaţională, în măsura în care ştiinţa, cercetarea ştiinţifică sunt organizate şi funcţionează în beneficiul tuturor ţărilor şi popoarelor.

Globalizarea ştiinţei, a cercetării ştiinţifice s-a produs în secolul nostru în strânsă legătură cu:

♦ mondializarea vieţii economice;

♦ adâncirea diviziunii internaţionale a muncii;

♦ accentuarea relaţiilor internaţionale în ansamblul lor (econo¬mice, sociale, politice, culturale etc.);

♦ acutizarea conflictului creat de mai multe secole între nevoile crescânde ale fiecărei ţări şi resursele limitate ale planetei;

♦ protecţia mediului este, în acelaşi timp, o problemă capitală, naţională şi internaţională; aproape toate problemele mediului ambiant sunt astăzi probleme comune ale fiecărei ţări şi ale tuturor ţărilor.

4.1.2. Piaţa informaţiei ştiinţifice

Informaţia ştiinţifică este o marfă; ea are atributele oricărei mărfi, de cerere şi de ofertă.

Cererea de informaţii ştiinţifice economice în epoca globalizării economiei mondiale se determină oriunde prin luarea în considerare a următoarelor straturi (componente):

• stratul ambiental - pentru procesele geofizice (pământ, aer, resurse naturale) şi pentru procesele ecologice;

• stratul tehnologic - pentru activităţile umane legate de transferul de energie şi materii prime;

• stratul demoeconomic - pentru evidenţa populaţiei, a producţiei şi a altor procese economico-sociale;

• stratul sociopolitic - pentru sistemele instituţionale şi procesele sociale;

• stratul individual - pentru procesele psihologice şi biologice.

Oferta de informaţii ştiinţifice economice este cantitatea de informaţii ştiinţifice care poate fi vândută în condiţiile preţului existent.

Oferta de informaţii ştiinţifice economice - diferită conceptual de oferta de informaţii economice - se caracterizează prin următoarele trăsături speciale:

• oferta de informaţii ştiinţifice economice se formează într-un timp îndelungat, în care se instruieşte fiecare generaţie de specialişti;

• oferta de informaţii ştiinţifice economice depinde de vârstă, sex, starea sănătăţii, psihologie, condiţii de muncă specifice cercetătorilor;

• oferta de informaţii ştiinţifice economice este perisabilă într-un grad foarte ridicat;

• oferta de informaţii ştiinţifice economice se produce în cadrul activităţii de cercetare ştiinţifică economică.

Pentru producerea acestei informaţii ştiinţifice se consumă resurse variate, aproape întotdeauna de cea mai bună calitate. Pe baza acestor resurse se determină costul informaţiei ştiinţifice economice.

Agenţii cererii şi ai ofertei de informaţie ştiinţifică îşi precizează reciproc angajamentele sub formă de contracte de cercetare şi alte forme directe.

Nivelul şi dinamica preţului informaţiei ştiinţifice economice rezultă din confruntarea cererii cu oferta; însă aproape întotdeauna cererea fiind mai mare decât oferta se asistă la o creştere continuă a valorii muncii desfăşurate în activitatea de cercetare ştiinţifică. Cu toate acestea, cercetătorii rămân aproape întotdeauna săraci şi submotivaţi, deoarece mecanismele pieţei sunt departe de a evalua, cu adevărat corect, valoarea economică a unei cunoştinţe ştiinţifice. Aceasta rămâne o problemă deschisă, actuală a ştiinţei economice.