Educație Ecologică în Învățământul Preșcolar

Unitatea tematicã nr. 1

I. MEDIUL ÎNCONJURÃTOR SI INFLUENtA LUI ASUPRA FORMÃRII PERSONALITÃtII COPIILOR

I.1. Rolul cunoaSterii mediului în deschiderea drumului cãtre cunoaSterea realitãtii lumii înconjurãtoare

Învãtãmântul preScolar reprezintã prima treaptã a sistemului de învãtãmânt din tara noastrã.

Perioada preScolarã este de mare importantã, reverberatiile perioadei preScolare rãmân o sursã de sustinere psihicã în viatã, pentru cã prin toate dimensiunile sale Si, mai ales, prin atitudinile lucide fatã de viatã Si prin trãirea acestora, perioada acestora, etapa preScolarã contine sâmburi de fericire ce uneori pot ameliora Si chiar eroda angoasele, nesigurantele Si neliniStile vietii adulte. Viata de fiecare zi preseazã întelegerea copilului, implicatia lui ca spectator al ei, fapt ce constituie un altfel de „joc” mai subtil în care se desfãSoarã evenimente, incidente, accidente Si nevoia de a le evalua ca permise sau nepermise, condamnabile sau scuzabile. tinând seama de mobilitatea Si de receptivitatea copilului, de setea de cunoaStere, de interesul pentru descoperire, de bucuria Si satisfactia preScolarului de a da rãspuns la întrebãri, cât Si de a întreba, actul educational din grãdinitã trebuie sã vizeze dezvoltarea întregii personalitãti a copilului.

Activitãtile de cunoaSterea mediului fac parte din aria curricularã a Stiintelor Si, în mãsura intereselor Si posibilitãtilor de cunoaStere, în special prin descoperire, dezvoltã la copii capacitãti de cunoaStere, formeazã modalitãti adecvate de explorare Si trezesc interesul pentru mediul înconjurãtor. Dezvoltarea copilului preScolar se realizeazã în procesul complex de cunoaStere a mediului înconjurãtor, mediu care actioneazã asupra conStiintei acestuia, fie nemijlocit – prin stimuli concreti, fie mijlocit prin intermediul cuvântului.

Mediul înconjurãtor în care copiii îSi desfãSoarã activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influentare asupra personalitãtii acestora. Copilul încã de la naStere intrã în relatii din ce în ce mai complexe cu mediul în care trãieSte, dezvoltându-se sub influenta lui directã. Mai întâi de toate, mediul ambiant oferã copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneSte curiozitatea, dorinta de a-l cunoaSte. Astfel, din contactul cu obiectele Si jucãriile sale, cu lucrurile personale Si cele ale adultilor, apar diferite întrebãri din care rezultã cã preScolarul se intereseazã de denumirea, calitãtile sau provenienta lor. Pãrintii, în familii, cât Si educatoarele la grãdinitã trebuie sã le satisfacã aceste interese. Prin rãspunsurile date se transmit atât cunoStintele solicitate de copil cât Si cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie sã o aibã copilul fatã de fiecare lucru sau fiintã.

PreScolarii se intereseazã în mod deosebit de naturã. Fenomenele caracteristice fiecãrui anotimp, diferitele aspecte din viata plantelor Si animalelor atrag atentia copiilor, le trezesc curiozitatea, îi preocupã. PreScolarii încep sã se intereseze de aceste fenomene Si aspecte ale naturii, îSi pun întrebãri Si cautã sã afle de la cei din jurul lor explicatiile necesare.

PreScolarii au nevoie sã perceapã cel mai mare adevãr din spatiul viu: plantele se nasc, trãiesc Si mor lãsând seminte pentru urmãtoarea generatie de plante. Sub „ bagheta” formativã a educatoarei toti copiii trebuie sã înteleagã cã orice fiintã are dreptul sã trãiascã, deci Si plantele Si animalele. Astfel, se înlesneSte cunoaSterea treptatã a mediului înconjurãtor, ca Si integrarea din ce în ce mai corectã a copilului în acest mediu. Totodatã, noile cunoStinte dobândite devin un îndreptar pretios al actiunilor întreprinse ulterior.

Curiozitatea pe care copiii o manifestã fatã de fenomenele naturii trebuie mentinutã Si transformatã într-o puternicã dorintã de a o cunoaSte si întelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematicã a dezvoltãrii Si schimbãrii în timp a plantelor, a creSterii Si îngrijirii animalelor, educã atentia, spiritul de observatie, deprinderea de a sesiza schimbãrile din naturã Si dorinta de a cunoaSte cauzele acestora. Noile cunoStinte transmise copiilor cu prilejul observãrii diferitelor fenomene ale naturii sunt întelese Si memorate cu multã uSurintã.

Aceastã curiozitate trebuie transformatã treptat într-o puternicã dorintã de cunoaStere, de a întelege Si a ocroti natura. Curiozitatea copiilor este suscitatã nu numai de ceea ce observã Si de ceea ce percep, ci Si de legãturile interne, de cauzalitatea care existã între cele observate Si fenomenele percepute: de ce creSte grâul ?, de ce mor florile?, de ce plouã? , de ce cad frunzele?,etc.

Rãspunzând la întrebãrile copiilor, educatoarea trebuie sã le explice fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de întelegere. Astfel, orizontul de cunoaStere al copiilor se îmbogãteSte treptat, ceea ce permite sã înteleagã cã plantele au nevoie de anumite conditii de dezvoltare (hranã, cãldurã, luminã, adãpost), cã trebuie îngrijite de om; sau cã fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, cã fenomenele sunt legate între ele Si depind unele de altele. Întelegerea treptatã, pe baza cunoStintelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a interdependentei dintre ele, a cauzelor care le-au provocat contribuie di plin la însuSirea de cãtre copii a unor elemente Stiintifice despre naturã.

Observarea sistematicã a naturii de cãtre copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la îmbogãtirea cunoStintelor lor, la întelegerea adecvatã a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observatie, a gândirii Si limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului sã sesizeze frumusetile ei Si sã o îndrãgeascã. Astfel, li se educã simtul estetic, sentimentul de admiratie, de dragoste Si mândrie pentru bogãtiile Si frumusetile naturii.

Prin participarea sistematicã la activitãtile de cunoaStere a mediului înconjurãtor, copiii au prilejul de a percepe procesele Si fenomenele din realitatea înconjurãtoare. Astfel ei intrã în contact direct cu lumea vietuitoarelor Si corpurilor lipsite de viatã, cu procesele Si fenomenele din mediul înconjurãtor. Prin intermediul acestor activitãti, preScolarii îSi formeazã capacitatea de a sesiza transformãrile din naturã, relatiile dintre vietuitoare, unitatea dintre organism Si mediu.

Mediul înconjurãtor oferã copiilor Si alte posibilitãti de cunoaStere: cunoaSterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activitãtii umane în diferite domenii. Copiii îSi lãrgesc orizontul, îSi dezvoltã interesul pentru cunoaSterea activitãtii omului li se educã dragostea Si respectul fatã de om Si de rezultatele muncii lui.

Rolul cunoaSterii realitãtii înconjurãtoare decurge din influenta covârSitoare pe care mediul oare asupra întregii dezvoltãri psihice a copilului, asupra formãrii elementelor primare ale viitoare conceptii despre lume, asupra procesului de formare a personalitãtii copilului.