Educație timpurie

CURS 1 EDUCATIE TIMPURIE

Educația Timpurie

Educație = educatio( lat.) = creștere, cultivare

- Educația = o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiui exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect - individual sau colectiv - acționând asupra unui obiect - individual sau colectiv - în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale prezente și de perspectivă, cât și particularităților sale individuale (Nicola, I - 1990).

- Acțiunea educațională - relație între un subiect și un obiect, în cadrul căreia subiectul urmărește o scimbare, o transformare a obiectului conform unui anumit scop;

- Relația care se stabilește între subiect - obiect - este o relație socială, întrucât la fiecare pol se află o ființă umană;

- Constantin Narly afirma ”educația este un fapt social și individual în același timp” întrucât produce schimbări pozitive permanente în viața omului, iar acestea se vor reflecta, în mod firesc, asupra grupului social din care face parte.

- Interacțiunea dintre cei doi poli are un caracter ACTIV și CREATIV, intrucât fiecare se adaptează la cerințele și comportamentul celuilalt;

- Acțiunea educțională este subordonată unui ansamblu social care îi reglează și direcționează sensul;

- Desfășurarea acțiunii are un caracter funcțional-dinamic, întrucât toate componentele sale se află în interacțiune și se modifică de la un moment la altul.

Educația timpurie este cea mai importantă și mai complexă etapă în dezvoltarea copiilor, ea acoperă intervalul de la naștere până în jurul vârstei de intrare a copilului în învățământul obligatoriu (de regulă, 6 ani) și reprezintă perioada în care au loc cele mai profunde transformări și achiziții fundamentale.

Documentele Conferinței Mondiale de la Jomtien (1990), care a avut ca obiectiv Educația pentru toți, a evidențiat aptul că învățarea începe imediat după naștere și se continuă pe toată durata vieții. In acest context s-a ajuns la concluzia necesității corelării domeniilor sănătății, al nutriției și igienei, al protecției sociale cu sfera educației, cu o educație bazată pe conceptul de dezvoltare cognitivă și emoțională a copilului, pentru valorificarea la maximum și în context optim a potențialului acestuia.

Educația timpurie a devenit, astfel, prima treaptă de pregătire și constituie nivelul ISCED 0 pentru educația formală.

Interesul superior al copilului se referă la starea de bine a acestuia și, implicit, la o serie de drepturi de care trebuie să beneficieze, fiind formulate în:

- Recomandarea 874 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care prevede, ca un prim principiu, următoarele: „copiii nu trebuie să mai fie considerați proprietatea părinților, ci trebuie să fie recunoscuți ca indivizi, având propriile drepturi și nevoi”,

- Convenția cu privire la Drepturile Copilului (CDC, 1989), în care se evidențiază faptul că un copil este un individ care are nevoi, interese și drepturi distincte de cele ale părinților sau ale tutorilor săi.

- Starea de bine a copilului

- La nivel de „individ”, bunăstarea sau starea de bine a copilului înseamnă, deopotrivă, sănătate și siguranță, participarea școlară și rezultatele învățării, dezvoltarea psihologică și emoțională, dezvoltarea și comportamentul social (Iosifescu, Ș.).

- De asemenea, conceptul vizează calitatea vieții acestuia și încorporează dimensiunea mentală, psihologică, fizică și socială (Pollard and Lee, 2003), materială, a relațiilor cu ceilalți, a drepturilor și a oportunităților pentru dezvoltare (Ben-Arieh and Frones, 2007).

- Bucuria și plăcerea de a învăța.

- Învățarea este o nevoie umană, o nevoie pe care o avem cu toții.

- Sistemul de învățământ, îndeosebi cel asigurat copiilor de la vârstele timpurii, împreună cu adulții din jurul copilului, inclusiv profesorul, trebuie să susțină această nevoie și să creeze situații care stimulează curiozitatea, investigația, cunoașterea și plăcerea copiilor și îi sprijină pentru a învăța în mod creativ. Ocaziile favorabile oferite copilului la momentul potrivit pot trezi în copil plăcerea de a învăța, dat fiind că emoțiile pozitive influențează performanța.

- La nivel internațional, copilăria timpurie este definită ca perioada din viața unui copil, de la naștere până la vârsta de opt ani, și include atât servicii, cât și alte prevederi/măsuri pentru copiii preșcolari și pentru copiii aflați în primii ani de școală (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, 2006).

- În accepțiunea Grupului de Lucru pentru Educație Timpurie de la nivelul Comisiei Europene (2014-201)8, termenul de educație și îngrijire timpurie se referă la orice aranjament/acord/care oferă educație și îngrijire pentru copii, de la naștere până la vârsta școlară obligatorie, indiferent de tip/așezământ/înființare, finanțare, orele de funcționare sau conținutul programului, incluzând aici serviciile antepreșcolare și preșcolare (pre-primare).