Evaluare în Procesul Didactic

Teoreticienii definesc evaluarea scolara evidentiinu-i notele specifice. Asfel, Ion T Radu apreciind ca trasaturi specifice investigarea cu scopul fundamentarii deciziilor, emiterea unor judecati de valoare, efectul anticipativ si uneori retroactiv, o defineste ca “activitatea prin care sunt colectate, prelucrate si interpretate informatiile privind starea si functionarea unui sistem (sistem de invatamant sau proces de invatamant), a rezultatelor pe care le obtine , activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii si prin care este influientata evolutia sistemului (2000, pp 12-18).

Subliniind caracterul etapizat si diversitatea obiectului, Dan Potolea o considera ca fiind “procesul prin care se apreciaza calitatea, meritele sau valoarea unui proces, unui program educational sau a unui produs educational” ().

Evaluarea reprezinta activitatea de colectare, prelucrare si interpretare a informatiilor despre calitatea rezultatelor scolare si a procesului care le- a generat in vederea optimizarii rezultatelor si procesului didactic. Confera procesului didactic un caracter reglabil si autoreglabil. Daca initial este activitatea cadrului didactic, in timp devine si activitatea elevului

Prin evaluare se evidentiaza reusita, randamentul, progresul si succesul scolar.

Randamentul scolar reprezinta performantele obtinute de un elev la un obiect, concurs, examen, performante care pun in evidenta un anumit nivel de pregatire teoretica si practica, un anumit nivel de dezvoltare psihica.

Progresul desemneaza masura evolutiei ascendente a randamentului care se inregistreza cu prilejul fiecarei evaluari noi.

Reusita scolara semnifica adaptarea elevului la cerintele scolii, la obiectivele cadru (competente generale) si la obiectivele de referinta (competente specifice); poate fi evaluata prin calitatea activitatii de invatare.

Succesul scolar este o realitate complexa care include trei elemente aflate in relatie de interactiune:

- performanta propriu- zisa;

- aprecierea ei, prin reactii si opinii favorabile, de catre cadrul didactic;

- trairile afective pe care le are elevul, trairi care vor constitui suportul energetic al activitatii de invatare; sunt generate de rezolvarea sarcinii de invatare ca si de aprecierea profesorului.

Succesul scolar repetat devine factor motivational pentru activitatea de invatare pe care o sustine energetic.

Evaluarea ocupa un loc important in procesul didactic, constituie o componenta indispensabila a acestuia. Intretine relatii de interactiune si interdependenta cu predarea si invatarea, formand impreuna un tot unitar, indisolubil. Prin evaluare se inregistreza informatii despre calitatea predarii si a invatarii, a metodelor, mijloacelor didactice si formelor de grupare utilizate, despre calitatea prelucrarii si organizarii continuturilor, despre precizia si rigurozitatea elaborarii si ierarhizarii obiectivelor, despre adecvarea obiectivelor propuse la posibilitatile elevilor. Pe baza acestor informatii, evaluarea orienteaza activitatea profesorului si a elevilor, ajutindu-i sa ia decizii in vederea reglarii, ameliorarii demersurilor de predare / invatare, desfasurarii optime a procesului didactic. Nu numai ca ofera informatii despre calitatea predarii si a invatarii, dar le si influienteaza. Elevul invata ce si cum sa invete la o disciplina de invatamant fiind atent la stilul de evaluare al profesorului. Daca in evaluare se pune accent pe volumul de cunostinte, elevul este tentat sa reduca invatarea la memorarea definitiilor, regulilor; daca in evaluare se pune accent pe pe masurarea si aprecierea abilitatilor intelectuale, a competentelor precum si pe strategiile utilizate de elevi (strategii de actiune, strategii de rezolvare de problem, strategii de prezentare a informatiilor), elevul invata reflectand, exersand, rezolvand probleme, iar invatarea pe care o practica va genera o dezvoltate mai consistenta (invatarea isi amplifica astfel caracterul formativ).