Evaluarea Didactică

Evaluarea didactica

8.1. Delimitari conceptuale;

8.2. Structura procesului evaluativ la nivel micro;

8.3. Docimologia;

8.4. Strategii de evaluare a randamentului scolar;

8.5.Tipuri de evaluare;

8.6. Metode de verificare si evaluare.

8.1. Delimitari conceptuale

Evaluarea reprezinta, alaturi de predare si învatare, o functie fundamentala si o componenta a procesului de învatamânt , dar fiind faptul ca nu exista act educational care sa nu implice direct sau indirect, sistematic sau nesistematic, evaluare si autoevaluare didactica. Semnificatia larga a evaluarii este acea de act psihopedagogic complex de stabilire a relevantei si a valorii unor procese, performante, comportamente, etc., prin raportarea acestora la un sistem de indicatori de performanta, respectiv criterii si standarde de prestabilire.

La nivel de macrosistem , evaluarea reprezinta un subsistem al procesului de învatamânt, prin care se masoara si se apreciaza eficienta acesteia, respectiv nivelul de atingere a finalitatilor educationale prestabilite. La acest nivel, evaluarea îsi exercita functia de feed-back global, sistemic si furnizeaza informatii utile pentru stabilirea eficientei procesului si sistemului de învatamânt si pentru fundamentarea deciziilor de politica educationala.

La nivel de microsistem , al activitatilor instructiv-educative concrete, evaluarea are ca scop cunoasterea randamentului scolar, respectiv a raportului dintre performantele realizate si demonstrate de elevi si performantele anticipate si proiectate de cadrul didactic. Si la acest nivel, evaluarea si autoevaluarea îsi exercita functia de feed-back secvential.

Evaluarea la nivel micro îsi propune sa obtina si sa valorifice informatii referitoare la o serie de aspecte, în conditiile valorificarii anumitor resurse ale activitatii didactice si vizeaza urmatoarele:

- obtinerea de informatii despre prestatia elevilor,

- obtinerea de informatii despre prestatia cadrului didactic,

- formularea unor aprecieri si judecati de valoare,

- obtinerea de informatii despre programul educativ si despre curriculumul educational,

- formularea unor aprecieri si judecati de valoare,

- adoptarea de decizii referitoare la viitoarele demersuri educationale.

Strategiile de evaluare trebuie concepute astfel încât sa solicite elevilor eforturi intelectuale si practic-actionale si sa îi ajute sa se dezvolte si sa se modeleze în plan cognitiv, psihomotor si afectiv-motivational.

8.2. Structura procesului evaluativ la nivel micro

Structura actului evaluativ este analizata în viziune sistemica si cuprinde urmatoarele trei etape:

- verificarea,

- masurarea,

- notarea.

Verificarea

Presupune colectarea de informatii referitoare la nivelul performantelor scolare ale evaluatilor, respectiv la cunostintele, abilitatile, capacitatile, competentele, comportamentele si atitudinile acestora, prin aplicarea unui ansamblu de strategii, metode, tehnici, procedee si instrumente.

Masurarea

Reprezinta actiunea de interpretare si aprecierea performantelor evaluatilor prin raportarea lor la indicatori de performanta, la sisteme de referinta, la standarde de performanta, la sisteme de criterii de evaluare. În general, evaluarea se refera la acordarea unei semnificatii cantitative caracteristicilor calitative, masurarea, în calitate de componenta a evaluarii se refera la acordarea unor semnificatii.

Notarea

Presupune precizarea si mia exacta, rafinarea semnificatiei atribuite prin masurare, gratie emiterii unor judecati de valoare asupra rezultatelor si adoptarii deciziei. În actul evaluativ decizia este luata ca urmare a asocierii rezultatelor cu scari de notare si acordarii de note sau calificative scolare. Notarea reprezinta actiunea cadrului didactic de apreciere prin note scolare a progresului scolar realizat de elevi, respectiv cuantificarea nivelului lor de cunostinte, abilitati, capacitati, atitudini, aptitudini, etc.

Nota scolara reprezinta aprecierea exprimata prin numere sau calificative care cuantifica global pregatirea, performantele si conduita elevilor, în urma actului de examinare. Ea reflecta progresul scolar si transformarile produse în personalitatea elevului ca urmare a participarii acestuia la instructie si educatie. Acordarea notei nu se reduce la scopul simplist de determinare si indicare a unei valori statistice, ci reprezinta o actiune complexa, cu consecinte care actioneaza atât asupra evaluatului, cât si asupra evaluatorului. Implicatiile psihologice ale notei nu pot fi detasate de modul în care ea ar trebuie sa se rasfrânga în mintea lui.

Factori implicati în notare:

- programele scolare, care reprezinta etalonul la care se raporteaza raspunsurile si lucrarile teoretice sau practice ale elevilor,

- subiectivitatea cadrului didactic, personalitatea sa, respectiv competenta sa stiintifica, psihopedagogica si metodica, structura sa temperamentala, stilul de activitate didactica,

- starea psihica a elevului.

Tipuri de notare

Notarea numerica se caracterizeaza prin faptul ca ordinea notelor, de la cele foarte bune la cele foarte slabe este de obicei descrescatoare si în putine cazuri crescatoare. Numarul notelor numerice este variabil: 20, 13, 10, 7, 6, 5.

În tara noastra, notarea numerica prin note de la 10 la 1 se utilizeaza în învatamântul gimnazial, liceal si superior.