Exigențele Cadrului Didactic Universitar fata de Procesul de predare-învățare

acum nimeni nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desăvârşit ori criteriile de apreciere ale unei predări eficiente. Respectiv se estimează că profesorul ar putea să influenţeze, în mod satisfăcător, învăţarea şi rezultatele ei, atitudinile şi interesele, aspiraţiile şi orientările profesionale ale celor care învaţă prin comportamentele şi atitudinile sale, prin empatia şi relaţiile sale cu aceştia.

Ipotetic cel mai mult ar conta anumite aptitudini cognitive şi profesional-didactice ale profesorului, competenţele acestuia şi o serie de caracteristici intelectuale, afectiv-motivaţionale, comportamentale şi caracteriale cum ar fi: inteligenţa, capacitatea comunicativă, motivaţia profesional-didactică, atitudinile şi autoritatea profesorului în clasă, modul de relaţionare cu elevii, empatia, capacitatea de imaginaţie creatoare şi spiritul de dreptate, expectanţele înalte, respectul şi interesul pentru elevi.

Cercetările evidenţiază faptul că spiritul de ordine ce caracterizează profesorii ordonaţi, sistematici, metodici şi cu responsabilitate facilitează într-o mare măsură, învăţarea.

Educatorul (învăţător, institutor, profesor) trebuie să-şi recâştige funcţia de model cultural pe care cândva, nu cu foarte multă vreme în urmă a deţinut-o. Educatorul nu poate fi un simplu funcţionar, ci un om care are o vocaţie şi o misiune. Pentru a fi un model veritabil şi iradiant, educatorul trebuie să se identifice cu idealul cultural-educativ al comunităţii şi să trăiască autentic în valorile acestuia.Un educator adevărat nu poate fi niciodată înlocuit de un computer, tocmai pentru că acesta din urmă nu poate să se instituie într-un model cultural. El poate purta un mesaj informativ, chiar foarte cuprinzător dar nu şi unul formativ.

Poziţia cadrului didactic în faţa problemelor pe care le ridică educaţia şi instruirea în societatea postmodernă trebuie reorientată în acord cu cerinţele prezentului şi mai ales ale viitorului. Profesorul viitorului este chemat să-şi redimensioneze continuu rolurile şi ipostazele, manifestând un comportament deschis şi o atitudine pozitivă, activizantă şi reflexivă, promovând o învăţare interactivă şi stimulând potenţialul creator al discipolilor săi.

Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să mediteze între elev şi lumea ce-l înconjoară. Ea devine simultan activitate de predare-învăţare-evaluare, cu resurse formative superioare perfectibile permanent în sens strategic şi operaţional.

Profesorul cu un comportament creativ superior (inventiv, inovator, chiar emergent) trebuie:

- să organizeze spatiul şi activitatea şi să participe alături de elevi la elaborarea cunoştinţelor;

- să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi;

- să-i îndrume cum să-şi folosească timpul şi spaţiul învăţării eficiente, echipamentul şi materialele;

- să ajute individul sau grupul să extragă din experienţe informaţiile necesare, valorile şi resursele utile.

Atmosfera creată în clasă de către profesor constituie un factor care influenţează comportamentul de învăţare al elevului. Instaurarea unui climat favorabil unei conlucrări fructuoase între profesor şi elevi, a unui climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigenţă şi înţelegere, de responsabilitate asumată, reprezintă o condiţie principală ce trebuie realizată în lecţie.

Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului, profesorul însuşi trebuie să fie un tip creativ şi activ, să manifeste un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens. Instruirea interactivă redimensionează rolurile şi ipostazele cadrului didactic.

Un cadru didactic creativ ştie cum să folosească întrebările. Fiecare act creativ începe cu întrebări, dar acestea trebuie să fie deschise, să aibă sens şi să nu sugereze răspunsuri predeterminate. Întrebarea operaţională provoacă conduita creatoare, pentru că ea duce la explorare, dezvoltă curiozitatea şi implicit învăţarea creativă.