Fundamentele Psihopedagogiei Speciale

Deficienţa

vizează consecinţele leziunii (leziunilor) produse la nivelul unor organe sau părţi ale corpului.

Este vorba de consecinţele unor defecte sau pierderi la nivelul membrelor, organelor, ţesuturilor sau la nivelul altor structuri ale corpului, indiferent de cauza acestora.

Tot în această categorie intră şi defectele funcţiilor psihologice/cognitive.

Potrivit definiţiei ICIDH, deficienţa constituie orice pierdere sau anormalitate la nivel psihologic, fiziologic sau al structurii/funcţiei anatomice.

Disabilitatea

corespunde nivelului persoanei, respectiv consecinţele deficienţei asupra sarcinilor, abilităţilor şi ocupaţiei persoanei.

Potrivit definiţiei ICIDH, disabilitatea constă în orice restrângere sau lipsă (ca rezultat al deficienţei) a abilităţii de a desfăşura o activitate într-un mod considerat obişnuit pentru o fiinţă umană.

Handicapul

se referă la dezavantajele pe care le are individul în mediul social în care trăieşte, ca o consecinţă a deficienţei şi/sau a disabilităţii.

ICIDH defineşte handicapul drept dezavantajul rezultat dintr-o deficienţă sau disabilitate şi care limitează sau împiedică desfăşurarea unui rol normal (în raport cu vârsta, sexul, factorii sociali şi culturali).

Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, cunoscută sub denumirea de CIF1 1

Textul reprezintă o revizuire a Clasificării internaţionale a afectarilor, dizabilităţilor şi handicapurilor (ICIDH), publicată prima oară în 1980 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu scop experimental.

Experimentată sistematic şi beneficiind de consultanţă internaţională în ultimii 5 ani, clasificarea a fost adoptată şi aprobată la data de 22 mai 2001 de cea de-a 24-a Sesiune Generală a OMS (prin Rezoluţia WHA54.21)

CIF

Ca instrument statistic – pentru colectarea şi înregistrarea de date (de exemplu în studiile şi în sondajele demografice sau în managementul sistemelor informaţionale);

Ca instrument de cercetare – pentru a evalua şi măsura rezultate, calitatea vieţii sau factorii de mediu;

Ca instrument de investigaţie clinică – în evaluarea nevoilor, adecvarea tratamentelor la anumite conditii, evaluarea profesională, reabilitare şi evaluare a rezultatelor;

Ca instrument de politică socială – pentru planificarea securităţii sociale, sistemelor de compensaţie, în conceperea şi implementarea politicilor;

Ca instrument de educaţie – în conceperea curriculum-ului, în sensibilizarea opiniei publice şi în adoptarea unor acţiuni;

În contextul sănătăţii:

Funcţiile corpului – funcţii fiziologice ale sistemelor corpului (inclusiv funcţiile psihice)

Structurile corpului - părţile anatomice ale corpului (organe, membre şi componentele acestora)

Afectari – probleme ale funcţiilor sau structurilor corpului cum sunt pierderile sau devierile semnificative

Activitatea – executarea unei sarcini sau a unei acţiuni de către un individ

În contextul sănătăţii:

Participarea – implicarea în situaţii de viaţă

Limitarea activităţii – dificultăţi pe care un individ le poate avea în a executa activităţi.

Restricţii de participare – probleme pe care un individ le poate întâmpina prin implicarea în situaţii de viaţă.

Factori ambientali (de mediu) – constituie mediul fizic, social şi atitudinal în care trăiesc oamenii.